„Iubirile trec, copiii rămân…“

A venit Moș Nicolae!

de

A venit doar un pic înainte de miezul nopții, păcălindu-mă și pe mine odată cu copiii. A fluturat ușor draperia dincolo de care ne asezaserăm cu toții ghetele șterse cu grijă de praf, iar în casă a început să miroasă a lapte, a miere și a trandafiri, ca și cum cineva ar fi mestecat într-o oală cu cremă pentru prăjitură.

A venit Moș Nicolae!- am strigat odată cu copiii, sub privirea mustrătoare a soțului meu, care încercase să ne trimită la culcare cu orice chip, dar nu reușise.

Nu ne dăduseram duși, fiindcă bănuiam că ne-a pregătit o surpriză și voiam să vedem pe unde scoate cămașa cea nouă pe care i-o cumpăraseram noi și i-o dăruiserăm seara, de îndată ce ajunseserăm acasă… Dar Paul nu s-a putut apropia de pervaz. Vă garantez! Am stat toți patru cu ochii pe el și nu s-a apropiat deloc și, totuși, nițel înainte de miezul nopții, draperia noastră de satin s-a mișcat ușor, ca atinsă de-o boare, și noi ne-am repezit să vedem ce s-a întâmplat… Condurii se umpluseră de bomboane și flori, de cărți de colorat și de cărți de citit și iubit, de stilouri și pixuri, de acuarele și de pensule. De lucruri dragi, dorite, așteptate, visate, cerute sau pierdute mai demult…

L-am iubit dintotdeauna pe Sfântul Nicolae. M-am rugat la el cu glasul acela de copil căruia nu-i era rușine să ceară, în rugăciune, daruri după care tânjise nedrept de îndelung. Glasul pe care mi-l regăsesc și acum ca om mare, când mă rog, pentru că știu că e nu doar sfântul care împarte cu generozitate daruri copiilor din întreaga lume – iar celor care n-au părinți le dăruiește vise frumoase și dătătoare de speranță – , dar e și cel care face dreptate acelora ce au fost judecați sau pedepsiți pe nedrept, celor cărora li s-a făcut un rău nemeritat. Iar noi trăim, din păcate, într-o epocă a nedreptăților cărora nu le putem găsi leac decât în dreptatea sfinților… Așa că azi, de ziua sărbătorii sale, mulțumesc pentru toate miracolele, pentru toate darurile, pentru toate speranțele… Și așez și în cizmulițele voastre gândul meu cel mai bun, cuvântul meu cel mai de drag, îmbrățișarea mea cea mai festivă.

La mulți ani! A venit Moș Nicolae si la voi, nu-i așa?

P.S. Dacă sunteți foarte curioși, vă spun că mie Moșul mi-a adus cartea Petronelei Rotar, „Privind înăuntru”. Știu, știu, o să plâng, pentru că Petronela Rotar m-a îmblânzit, iar acum mă revăd în cuvintele ei ca într-o oglindă, dar lacrimile sunt bune, uneori…

Categorii:
Familia

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title