„Iubirile trec, copiii rămân…“

Apa, sapunul, pasta si scandalul

de

5 ianuarie 2012

Rezistenta pe care o au copiii mei la activitatile absolut obligatorii ale unei vieti decente ma face sa cred ca totusi, rutina nobila a zilelor noastre are in ea si ceva nefiresc.

Copiii mei nu se spala niciodata pe dinti fara sa-i hartuiesc, fara sa-i controlez, fara sa-i cert, fara sa le fac scandal. Ritualul spalatului pe dinti e, in cazul lor, o corvoada, pe care am incercat sa le-o alin cu tot felul de tertipuri. Si, totusi, nu, nu-mi iese nicio schema abila. Au periutele pe care le vor ei si si le schimba dupa bunul lor plac, doar-doar s-o arata vreo periuta mai putin dusmanoasa decat cea dinainte. Au pasta de dinti care le place lor, retinuta dupa indelungate selectii si degustari. Insa nici asta nu-i face sa fie mai entuziasti atunci cand vine ora de spalat pe dinti.

La fel de greu e si cu spalatul. Pe corp, mai e cum mai e, insa pentru spalatul pe cap e nevoie de indelungi negocieri si amenintari. Singura care vrea sa se spele pe cap e Iza, care, atunci cand se plictiseste, incepe sa-si frece scafarlia si ne taraste de mana pana la baia Ilonei si incepe si se dezbraca singura, trepidand de pofta de-a intra in apa. Insa cu Ilona si Victor e muuult, mult mai greu.

Am gresit eu undeva? Candva, in primele lor luni de viata am facut vreun gest gresit care-i tine acum departe de apa si, mai ales de sapun? Un gest pe care n-am apucat, inca sa-l comit cu Iza, dar care pandeste ca o fiara de dupa vreun colt de zi grabita, nepriceputa? Sau poate, pur si simpu, nu e chiar atat de intrat in ADN-ul nostru de homo sapiens sapiens sa ne lustruim dintii, sa ne tesalam parul…

Nu stiu. Imi amintesc ca, atunci cand am fost cumplit de deprimata, cand mi-a venit sa ma intind in pat si sa mor, da, atunci nici eu n-am mai vrut sa ma spal… Daca, insa, i-as lasa de capul lor, copiii mei ar fi, insa, veseli si urat mirositori…

 

Categorii:
Ilona · Iza · Victor

Comentarii

  • Eu cred ca trebuie sa mearga, pur si simplu, murdari si urat mirositori , la scoala, macar o zi, daca nu o saptamana. Abia atunci o sa ai niste copii motivati sa se spele si sa se pieptene. Pentru ca , doar atunci, vor intelegul sensul, abia cand colegii se vor da la o parte sau le vor face observatii ironice. Asa ca solutia cea mai sigura este sa fii indiferenta (un timp) fata de aspectul igienei lor, considerand ca ai facut suficient. Si vei vedea rezultatele ! Promit! Te imbratisez.

    AndreeaB 5 ianuarie 2012 14:26 Răspunde
    • Sunt absolut uimita ca m-ai gasit. Jurnalul meu e inca in lucru, urc materiale, selectez, adaug si sterg. Esti primul meu oaspete si te primesc intr-o casa in care mobila nu e inca asezata. Dar sunt fericita, emotionata. Multumesc. Iarta-ma pentru dezordine… in curand asez totul si fac inaugurarea. Te imbratisez, cu mare drag, chiar daca sunt asa, fastacita…

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2012 20:39 Răspunde
      • Sincer, nici eu nu stiu cum te-am gasit. Am incercat dupa aceea sa caut articolul ca sa citesc comentariile celorlalti si nu am gasit nimic. Telepatie, paranormal sau pur si simplu aceeasi lungime de unda? Mie mi-e greu sa raspund.Sunt cu totul uimita si am sentimentul ca am intrat deja in caminul tau cald. Cred ca s-ar cuveni sa asezam mobila impreuna, nu-i asa?
        Te imbratisez, la fel de fastacita…

        AndreeaB 12 ianuarie 2012 16:45 Răspunde
        • Da, probabil ca avem ceva pretios si tainic in comun. Intr-o viata anterioara am fost cumnate:) Intr-o viata viitoare vom fi surori. Ma bucur mult ca s-a intamplat asa, e un semn. E o poveste frumoasa pe care o s-o tinem minte amandoua.

          Alice Nastase Buciuta 12 ianuarie 2012 17:24 Răspunde
  • Oh, uite ce-am descoperit pe Marea Dragoste azi dimineata. 🙂 🙂 Stiu ca spuneai ca vrei sa incepi un jurnal al copiilor. 🙂 O sa te urmaresc si aici cu mare placere.

    Cu drag, Victoria.

    Victoria West 16 ianuarie 2012 14:30 Răspunde
  • Eu te-am descoperit greu, stiam de jurnal, asteptam insa cuminte „lansarea”… Astazi am descoperit o bogatie- atatea ganduri de-ale tale!!!!, si asta alaturi de cele 8 noi bloguri inseamna mult pentru mine. Cand mi-e dor de acasa, iti caut cuvintele…

    Draga mea, te macina ganduri inutile in privinta spalatului, nu ai gresit tu cu nimic. O multime de oameni- adulti si copii, considera asta o corvoada.Copiii tai sunt frumosi, curati, eleganti- si asa vor ramane, nu vor ajunge niciodata sa miroasa,cum spui tu in gluma, chiar si daca tu nu i-ai mai bate la cap.

    Si, da, sa recunosc aici, si poate citeste si Ilona ( si-o sa iti spuna „vezi, vezi, de ce ma bati la cap?” 🙂 ), uneori mi-e sila dimineata sa ma pieptan.Fiecare avem greutatile lui 🙂

    Monica V 5 aprilie 2012 11:30 Răspunde
  • *Vai mie, ce am scris! Fiecare are greutatile lui.

    Monica V 5 aprilie 2012 13:12 Răspunde
    • Monica V, esti o bucurie a lumilor mele, esti un om minunat, de la care invat in fiecare zi. M-as bucura mult sa te pot invata si eu, de-a lungul vietii, sa iti fu alaturi cand vei deveni mama si sa te tin de mana cand vei fi mireasa. Nu conteaza in ce ordine se vor intampla evenimentele:-)

      alice 5 aprilie 2012 16:43 Răspunde
  • Am invatat de la tine,Alice, cel mai important din viata unui om : sa fiu eu insami, cu bune si rele. Iti multumesc ca imi dai voie sa exist si eu in lumea ta, atat de bogata in suflete alese si frumoase.
    Iarta-mi greselile si tine-ma de mana cand voi fi mireasa! Este un gand drag, tare drag mie, caruia ii zambesc cand imi este greu aici :).
    Iar cand voi fi mama- inainte sau dupa ce voi fi mireasa, intr-adevar nu conteaza, voi avea nevoie de sfaturile si intelepciunea ta.
    Eu ti-am vazut copiii, am stat in preajma lor- destul cat sa vad ca pana si in aerul pe care il respira ai reusit sa pui dragoste. Fericiti copii!Din fericirea aceasta daruita zi de zi de tine, li se va trage puterea sa lupte pentru fericirea de mai tarziu- putere pe care multi dintre noi nu am avut=o, din pacate.
    Nu conteaza, asadar, ce se intampla cu pasta de dinti. Copiii tai sunt fericiti!

    Monica V 6 aprilie 2012 13:15 Răspunde
    • Monica mea draga, eu simt ca le vom trece pe toate impreuna. Nu cred ca mai e chip sa ne despartim. Iar in ceea ce priveste copiii mei fericiti si jegosi…:-), incerc sa ma resemnez. E adevarat, eu insami n-am chef sa ma pieptan sau sa ma spal cateodata. (Ei nu au niciodata, dar, incet-incet, se vor schimba lucrurile, vor evolua si ei pana la nobilul „cateodata”)

      alice 7 aprilie 2012 14:28 Răspunde
  • hi hi ,sigur nu ai scris de pustiul meu?
    ma uimeste insa ca de cate ori deschid cate-o pagina de-a ta parca scrii de mine,de viata mea..nimic nu e intamplator,asa-i?
    sa stii ca e tare buna sugestia Andreei B.
    n-am pus-o in practica,dar am avut un exemplu la indemana,chiar aseara.
    recunosc,imi trebuia ceva rabdare sau sa gasesc metode ca pt bebelusi pt a-l convinge pe fii-miu sa se spele singur seara,fara sa fie nevoie de convingeri.aproape ca urlam cand ii raspundeam la „dar de ce trebuie sa fac baie daca azi n-am avut sport si nici antrenament?”sau „si pe cap???”nu l-a convins teoria mea despre boli,imunitate,fetita pe care o place ..exemple prin oras urat mirositoare..dar erau adulti!de parca nu credea ca si copii se pot imputi(scuze)
    aseara insa,dupa alt set de replici nesuferite si nervi,l-am dat exemplu pe un coleg de-al lui care ne-a atras astfel atentia la iesirea cu clasa de acum cateva zle.mi-a fost jena,recunosc,insa cand am vazut ce efect a avut asupra pustiului meu parca s-a dus toata jena.
    cine crezi ca si-a pus telefonul sa sune cu noaptea-n cap?sa faca dus!!si dimineata!!yuhuu.sper doar sa-l tina!!
    cu spalatul pe dinti a fost usor,am lipit o vreme, pe oglinda, poze de la medicul stomatolog.:)
    rabdare iti doresc!ca sosi momentul potrivit pt toate:))

    Petronela 6 iunie 2012 13:01 Răspunde
    • Petronela, incerc si eu sa gasesc tot felul de tertipuri, si m-am folosit si eu de idilele lor ca sa-i stimulez sa fie mereu curati, dar parca doar o zi tine minunea… Sper ca la tine sa dureze mai mult. Ce frumos mi-ai scris azi, te imbratisez!

      Alice Nastase Buciuta 6 iunie 2012 16:30 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title