„Iubirile trec, copiii rămân…“

Copiii unesc sau dezbina un cuplu?

de

4 august 2009

Intrebarea mea s-a nascut demult, pe vremea cand asteptam ceilalti copii. A primit si raspunsuri in trecut. Dar eu am inceput o noua viata, si ajung din nou la marile interogatii, inarmata cu sperante la care nu mai avusesem acces de multa vreme.

Imi amintesc mereu cum o descoseam pe prietena mea, Mariana, care avusese copil inainte ca eu sa raman insarcinata pentru prima oara. Cum dadea ea din capsorul ei blond si buclat si, luata pe sus de treburile coplesitoare ale maternitatii abia intalnite, imi recomanda sa ma gandesc bine ce fac… Imi amintesc mereu si de prietena mea Ioana, care mi-a marturisit ca, pe timpul sarcinii, s-a simtit atat de rau, incat ea si sotul ei abia si-au mai vorbit, si n-au mai facut dragoste decat mult dupa ce ea a nascut. Si ca, dupa o asemenea grea incercare, labartata pe mai bine de un an, nimic n-a mai putut fi la fel in iubirea lor, in atingerea lor, in comunicarea lor.

Fosta mea colega, Ruxandra, mi-a povestit cum s-a hotarat sa-si paraseasca barbatul exact inainte sa nasca. Pentru ca atunci sensibilitatea ei atinsese cotele cele mai inalte, facandu-i de nesuportat nesimtirea lui care urcase, deopotriva, pe culmi. Si, ca sa fiu cinstita, cel mai des imi amintesc cum, dupa ce am avut cel de-al doilea copil, coplesita de griji si de treburi, i-am propus pentru prima data barbatului langa care traiam de multa vreme sa ne despartim. Sa luam el un copil si eu unul, si sa ne facem astfel viata un pic mai suportabila. Pentru ca, intr-adevar, cu doi deodata, mi-a parut, o vreme, de neindurat.

Stiu si cupluri splendide care au ajuns sa se adore unul pe celalalt privindu-se cu dragoste noua, reflectata in ochii copilului. Am vazut relatii care au inflorit cu adevarat abia dupa ce a venit pe lume un pui de om care sa le semene amandurora. Admir din tot sufletul familii in care amandoi parintii se dedica fericirii copiilor, fara sa uite de propriul drept la fericire. Dar eu stiu si ca o data cu copiii pot aparea marile disensiuni, ca, dintr-o data, slabiciunile unuia dintre parinti se preschimba in catastrofe, pentru ca, de-acum, sunt vazute de ochii naivi ai unui prunc, iar celalalt parinte vrea cu orice chip sa-si fereasca odrasla de exemplele care i-ar putea zgaltai increderea sau demnitatea.

Am toate zvacnirile de neliniste din manualele dedicate graviditatii, dar si pe cele din cartile nescrise ale marilor iubiri. Imi insteleaza inima si pantecul toate sperantele lumii ca voi avea un prunc frumos si sanatos, care sa semene barbatului pe care il iubesc dincolo de orice indoieli, si fosnesc deja, in gandul meu, paginile unei carti de dragoste in care raspunsul la intrebarile fara somn va fi intotdeauna linistitor si senin. Dar nu voi sti exact ce va fi, cum va fi, decat atunci cand ne vom privi in ochi unul pe celalalt si vom simti – sau nu… – pogorand asupra noastra implinirea marilor izbanzi ale dragostei.

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Familia

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title