„Iubirile trec, copiii rămân…“

Cu Iza la emisiune

de

Saptamana trecuta, am avut o zi intreaga in care Iza a refuzat pur si simplu sa se desprinda de mine. Nu a mers la gradinita, pentru ca nu a vrut, iar argumentul ei a fost rostit raspicat: Vreau sa stau cu mama. Apoi, pentru ca tatal ei a plecat sa isi vada de treburi, am ramas noi doua, intr-o tandrete care pe mine m-a tulburat si m-a facut sa ma simt cea mai importanta fiinta din univers.

Am crezut, insa, ca voi putea gasi un tertip sa o fac sa se desprinda de mine macar atunci cand am sa intru in emisiunea mea de la Nasul Tv. Am sperat ca va adormi in masina si ca asa, adormita, am sa o transbordez in masina tatalui. Dar ea nu a adormit, el nu si-a terminat treaba inainte ca eu sa ajung la televiziune, asa ca m-am pomenit cu un copil lipit de mine ca un post it splendid si cu orologiul batand intrarea in emisiune. Trei artisti, dintre care doi artisti ai circului, Camelia Lazar si Bogdan Andreescu, pregatiti sa ne arate in direct dresura lor cu papagal vorbitor si invatat sa mearga pe role sau pe bicicleta, si un actor de teatru, Niculae Urs, au fost joia trecuta oaspetii mei si ai Izei, care a stat in prima parte a emisiunii doar la mine in brate. Apoi s-a plictisit si mi-a spus, in timp ce noi vorbeam despre Caragiale, „Mama, vreau Mickey”. Dupa care s-a hotarat sa iasa din emisiune, dar fiindca nimeni din regie n-a stiut sa-i puna episodul preferat din filmul cu Mickey Mouse, a revenit in platou, hotarata sa stea in bratele meu si sa ma roage sa ii desenez conturul mainii pe foaia cu desfasuratorul emisiunii…

Am avut papagal vorbitor si copil dulce si rasfatat, in aceeasi emisiune. Am avut emotii, disperari si mandrii fara margini, toate datorate deciziei Izei de a petrece o zi intreaga alaturi de mine. Si m-am intrebat, dupa ce mi-am permis sa rasuflu usurata ca totul s-a terminat cu bine, de ce nu avem si noi, oamenii mari, curajul de-a spune, macar din cand in cand, „azi nu vreau sa ma despart de tine nicio clipa”. Si cumva, din iubire, s-o scoatem la capat…

 

 

Tag-uri:
· ·
Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Dar cate femei ocupate, grabite, presate de obligatiile profesionale ar fi avut curajul sa infrunte lumea din jur si sa dea castig de cauza copilului, care isi cere dreptul la… mama lui? Majoritatea l-am fi impins pe usa gradinitei si l-am fi lasat acolo, prada lacrimilor si deznadejdii. Nu, oamenii mari nu au curajul sa spuna “azi nu vreau sa ma despart de tine”, de fapt isi impun sa o faca.
    Mi-as dori sa vad si eu inregistrarea emisiunii. Ai s-o postezi pe site? Te rog, dulce si rasfatat!… 🙂

    Marilena Guduleasa 28 februarie 2013 9:28 Răspunde
  • Multumesc! 🙂

    Marilena Guduleasa 28 februarie 2013 11:02 Răspunde
  • Iza este inca un ingeras si e normal sa fie dependenta de mama ei mai mult decit de ceilalti membrii ai familiei. Este ca un om mic in formare si probabil ca simte ca mama ei este cea mai aproape de starea specifica lumii incojuratoare.In fine,Iza este o fericita! Si familia ei toata de asemeni.

    iris40 28 februarie 2013 11:22 Răspunde
  • Alice, am urmarit emisiunea pe internet si am fost surprinsa dar bucuroasa sa va revad pe amandoua. Iubirea ta de mama devotata te face si mai frumoasa iar eu te inteleg atat de bine. Mereu am cedat la dorintele fiicei mele 🙂

    Moi 28 februarie 2013 17:52 Răspunde
  • Sa pastrezi inregistrarea emisiunii si cand va fi o adolescenta mai putin ascultatoare sa i-o arati ca sa poata intelege cate ai facut pentru ea cu dragoste si rabdare(desi,sa recunoastem le facem si pentru sufletul nostru!)Daca trebuia sa fii la TVR in direct,cum procedai?

    dani 1 martie 2013 15:34 Răspunde
  • Lumea ma cearta cand fac la fel cu copilul meu, iar eu ii cert la randul meu.
    Si de ce sa nu raspundem unor dorinte firesti si sincere?!
    Mai ales cand auzi, in plina tandrete, cu manutele pe obrazul celei atat de speciale si privind in ochi fara urma de retinere: „mamai a’ meu!”

    ioana 13 martie 2013 23:36 Răspunde
  • Ce frumoase sunteti!

    Amore 26 martie 2013 17:31 Răspunde
  • C poate fi mai frumos decat atat? c bucurie mai mare k pitik ta te iubeste atat?:)nik.pur si simplu povestea ta mi a umplut sufletelul d fericire:)

    Carmen 7 aprilie 2013 18:37 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title