„Iubirile trec, copiii rămân…“

Duminica in familie

de

Parintii mei au o casa langa Ploiesti, intr-un varf de deal acoperit cu vita de vie, la poala unei sonde care nu mai extrage petrol, insa reflecta in increngatura ei de metal aduceri aminte. Intr-o curte cu nuci, ciresi, tei, lumini si umbre si rasete de copii – macar din cand in cand, cand ajungem noi pe acolo – pentru ca sora mea, Oana, care vine si ea, nu are copii…

E o bucata de Paradis care ne adaposteste atunci cand ne facem timp pentru e evadare. E o bucata de lume neinvadata de masini si de zgomote. E o bucata dintr-un vis viitor care cuprinde curajul sperantei noastre ca ne vom face o casa chiar pe marginea unei vai nesfarsite. „Ca sa vedem mereu feriboturile trecand”, spunem noi, parafrazandu-l pe Derek, personajul nostru atat de drag din Anatomia lui Grey. Poate ca nu feriboturile, dar anii, gandurile, indraznelile, dragostea, intr-o plutire splendida, echivalenta cu fericirea.

 

 

Categorii:
Familia

Comentarii

  • Le faci o viata minunata copiilor tai. Te admir!

    AndreeaB 6 mai 2012 16:14 Răspunde
    • AndreeaB, daca ai sti cat de vinovata ma simt pentru tot ceea ce nu fac, si cat de putin mandra pentru ceea ce fac!

      Alice Nastase Buciuta 6 mai 2012 18:37 Răspunde
  • Te felicit ,Alice pentru coltul tau de … paradis, cum frumos spui! Imi vine sa-ti spun „ai si tu Stefestiul tau!”!
    Ma bucur ca acum , in miez de primavara ai avut ragaz sa iei o gura de liniste, pace si splendoare!
    Uneori, cand sunt la Stefesti, am impresia ca timpul s-a oprit in loc! Asta ca sa ma apere de toata goana si stresul pe care le simt zi cu zi!
    Te imbratisez si mi-as dori sa avem impreuna o zi, la Stefesti,in care timpul sa se opreasca in loc…..

    Mihaela 6 mai 2012 17:42 Răspunde
    • Draga mea Mihaela, si eu visez la acea zi- poate ca va veni candva, in vara asta. Spune-mi mai din timp cand ajungi acolo si, de la parintii mei cred ca doar o ora mai fac pana la tine, putem da o fuga asa, de dimineata pana seara.

      Alice Nastase Buciuta 6 mai 2012 18:38 Răspunde
      • Asa o sa facem, Alice!
        Asa o sa reusim sa avem o minunata zi numai pentru noi, asa cum visam!
        Abia astept!
        Pana atunci te strang in brate tare, tare!

        Mihaela 6 mai 2012 20:16 Răspunde
  • Alice, ma bucur pentru veselia voastra, a tuturor. Din nou Paul a facut niste poze superbe! Si fara nici o unda de indoiala vedeta principala este Ilona! Pozele cu ea sunt superbe!
    Va doresc numai bine tuturor si va imbratisez cu dragoste!

    Moi 7 mai 2012 0:11 Răspunde
  • Esti prietena tuturor celor pentru care un pom , o floare,un zumzet de albina inseamna ceva aducator de pace si liniste.Tu Alice, transmiti stari sufletesti tuturor celor ce simt ca tine dar nu pot reda in scris sentimentul.Esti scriitoare,simtitoare,frumoasa,mama absoluta,sotie indragostita.Esti tot ceea ce eu ma zbat sa fiu in fiecare zi(exceptie scriitoare si frumoasa),dar nu-mi reuseste mereu.Cati sunt cei care iti seamana?

    mona 7 mai 2012 11:33 Răspunde
  • Alice, cand ai drum sau treci macar prin frumosul Hermannstadt (Sibiu)mi-ar placea sa te intalnesc si sa-ti spun cat de drag imi e tot ce asterni tu pentru ochii mei, pentru mintea mea si pentru sufletul meu.

    delia 9 mai 2012 11:33 Răspunde
    • Delia, sper sa ajung curand, cu siguranta in vara asta ajung. Am sa iti dau de stire. Multumesc mult, draga mea!

      Alice Nastase Buciuta 10 mai 2012 22:58 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title