Este locul in care copiii mei au devenit oameni. Este locul in care vietile unor pui de Dumnezeu se schimba si intra pe fagasul cel bun, capatand o sansa in plus sa le fie destinul frumos, iar ei sa devina oameni buni, destepti si curati. Iar eu sa fiu fericita, urmandu-le cresterea si implinirea de fiecare zi.
Cand Ilona a implinit varsta de a merge la gradinita, am inceput o cautare febrila, constiincioasa, entuziasta. Apoi, incet-incet, pe masura ce optiunile alese s-au dovedit a fi neinspirate, oricat de mari ar fi fost taxele de inscriere, am obosit si am inceput sa ma rog sa mi se arate o lumina…
Dar rugaciunea nu mi-a fost ascultata da la inceput.
Ilona a mers intai intr-o gradinita particulara scumpa, scumpa, scumpa- cea mai scumpa pe care am gasit-o in zona in care locuiam. Ma gandisem ca e un criteriu care s-ar cuveni sa functioneze, dar… Ilona era necajita, iar educatoarele imi scrijeleau in caietul de corespondenta mesaje doldora de greseli de ortografie. Intr-o zi in care Ilona nu se simtea prea bine, am incercat disperata sa sun si sa vad ce mai face, dar pe niciunul dintre telefoanele gradinitei nu mi-a raspuns nimeni. Asa ca am fost nevoita sa ma sui in masina si sa plec de la birou- desi lucram pe atunci pentru niste patroni care priveau chiondoras ori de cate ori eu, mamica de copii mici, ceream dreptul la vreo evadare cat de grabita, in care sa-mi rezolv problemele legate de copii. Am ajuns acolo si am gasit copiii intr-o sala in care nu ii supraveghea nimeni. Ilona se juca si ea, cuminte, intr-un colt. era transpirata toata. Am dus-o in vestiar si am schimbat-o cu alta bluzita uscata, apoi am dus-o la loc in camera de joaca si am asteptat sa vad cand va aparea cineva. A durat 25 de minute pana si-a facut aparitia o educatoare. Si a mai durat doar o zi pana cand i-am anuntat ca nu mai duc fetita in gradinita lor scumpa si de-a dreptul periculoasa pentru cei mici.
Periplul a fost lung si nesuferit. A urmat o gradinita de stat, in care o educatoare nervoasa supraveghea vreo 30 de copii disperati. O alta gradinita particulara, cu preturi medii si atentie si pricepere mediocra. O alta gradinita de stat… Si, intr-un final, am descoperit gradinita Bambi, unde nu doar sistemul step-by step, in ale carui valori ma regasesc pe de-a-ntregul, ci toti angajatii mi-au demonstrat ca exista locuri miraculoase, sanctuare ale bunului gust, ale iubirii si educatiei facute corect si cu suflet.
Step by Step inseamna individualizarea educatiei, invatarea in cooperare, participarea copiilor. Inseamna clase democratice si protectoare, respectarea ritmului, stilului si intereselor proprii in invatare si atingerea potentialului maxim al fiecarui copil.
Bambi Step by Step inseamna clase frumoase, luminoase, in care invata doar 8- 10 copii, supravegheati de doua sau trei educatoare. Inseamna copii care isi iubesc dascalii atat de mult, incat isi doresc sa ii imbratiseze la venire si plecare. Inseamna pentru parinti, zile tihnite, in care isi pot vedea linistiti de treaba stiind ca puii lor sunt pe cele mai bune maini. Inseamna serbari splendide si emotionante la sfarsit de an, in care vezi cum copilul tau a invatat, fara ca tu sa stii, sa cante la pian, sa faca balet, sa vorbeasca in engleza sau in germana si sa aiba un vocabular in care tu sa recunosti cuvinte pe care le-ai intalnit abia la 10 ani.
„De unde provin desenele animate?” ma intreaba Iza cu glascior doct si tot ea afirma, despre cate o situatie neobisnuita: „Ce intamplare ciudata si oribila!” „Multumesc din suflet”, stie ea sa raspunda atunci cand chiar o impresioneaza ceva si stie si sa intrebe: „Vrei sa fii atat de amabil?”… Sunt lucruri care ma surprind si ma fac sa fiu si mai recunoscatoare, in fiecare zi. Asa cum voi fi recunoscatoare tot restul vietii pentru faptul ca Ilona e azi eleva intr-o clasa de pian – dupa ce a invatat sa cante la pian in gradinita Bambi, ca Victor vorbeste – si traieste ca un poet – pentru ca asa e firea lui, romantica, si, din fericire, nu i-a fost ingradita…
M-am hotarat sa scriu- inca o data, cu tot mai mare dragoste – despre toate acestea, dupa ce am petrecut, intr-un grup de bloggeri specializati in adevaruri cu mamici si copii si nu numai (UPDATE 🙂 initial imi scosesem din lista cu invitati niste nume, si le insirasem aici, dar se pare ca am citat si dintre cei care nu s-au prezentat la apel, eroare pentru care imi prezint mii de scuze. Intre cei prezenti s-au aflat colegele mele Roxana Iliescu, Simona Catrina, Lioara Bradu, Cristina Ologeanu si alte cateva doamne la fel de dragute) o dimineata intreaga in gradinita Bambi Step by Step. Am asistat la orele pline de farmec ale celor mici si am vorbit cu Dinah Heller, profesor universitar, la New York University, unul dintre profesorii care au pus bazele alternativei Step by Step in Romania.
Se vor adapta copiii la o scoala in care sistemul de predare nu este Step by Step? a intrebat una dintre colegele mele de scris. Iar Dinah a raspuns, reamintindu-ne cat de insemnat este felul in care ne traim si ne educam in primii ani de viata: cu siguranta, mai bine decat ceilalti. Pentru ca ei vor fi invatat deja sa aiba incredere in ei, sa fie curajosi, puternici, plini de viata si de bucuria de a trai. Iar pentru cei care vor sa ramana in sistemul Step by Step, exista si scoli specializate pentru anii ce vor urma.
Merita sa cititi, sa va documentati si sa incercati sa aflati mai mult. Si, intr-o zi, in care cautati cea mai buna gradinita sau scoala pentru copilul vostru, sa treceti pe la Gradinita Bambi, sau pe la Scoala Bambi Step by Step…
E o gradinita minunata! Te cred in tot ceea ce spui si daca vorbesti despre iubire, si daca vorbesti despre gradi 🙂
Nu cred ca s-a suparat cineva ca ai citat un nume dintre cele care trebuiau sa vina, iti faci prea multe probleme. Sper sa te intalnesc si eu, poate la o lansare viitoare? Ca eu la gradinite nu mai merg, ca am copii mari. 🙂