fbpx
„Iubirile trec, copiii rămân…“

L-am tuns pe Victor

de

iulie 2005

Am mers cu Victor la coaforul de langa casa, acolo unde merg eu din cand in cand. Pana acum, Victor a avut o claie de par negru si des… De fapt, asa s-a nascut. Iar eu am respectat traditia si nu l-am tuns (de-adevaratelea) pana la 1 an. Am zis „de-adevaratelea” fiindca, recunosc, chiar inainte de 1 an am infipt de cateva ori foarfeca in bretonul lui, care-i intra in ochi. Dar de data asta am apelat la un specialist. Adica la o coafeza….

Probabil ca eu am avut emotii mai mari decat el. Ma asteptam sa planga, insa a fost doar un pic nedumerit, asa cum e de fiecare data cand i se intampla ceva neplacut… N-a plans nici la botez, cand l-am bagat in apa. Si n-a plans nici altadata, cand tatal lui, Sorin, i-a facut un vaccin in picior, iar eu si Ilona, ingrozite ca va plange puiul nostru cel mic, am cantat si-am topait atat de tare, incat Victor a ras ca nebunul pana cand s-a trezit cu un ac bagat in piciorus. Apoi, pentru doar o fractiune de secunda, si-a pierdut zambetul… Dar n-a zis nici „Pas”. Dupa care a inceput din nou sa zambeasca…

Insa asta e o alta poveste despre Victor cel curajos…

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Victor

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title