„Iubirile trec, copiii rămân…“

Ordinea amintirilor

de

8 ianuarie 2010

Pe masura ce reiei anumite experiente insemnate de viata, iti revin si amintiri pe care le credeai demult ingropate. Daca ne-am apuca sa traim, macar din cand in cand, ca in tinerete sau in copilarie, am descoperi in noi sipete pierdute de suflet si de aducere aminte.

Intr-una dintre fascinantele lui carti, psihologul american Irvin D. Yalom povesteste cazul unei paciente obeze care, sub indrumarea lui, reuseste sa slabeasca. Pe masura ce corpul ei, prin eforturi cumplite si rascoliri dureroase prin memorie, coboara incet-incet spre forma de la care a pornit candva, mintea pacientei dezveleste intamplarile, in cea mai mare parte triste si rele, care au marcat-o de-a lungul anilor si al acumularilor de kilograme. Ies la iveala, o data cu straturile de trup ascunse de atata vreme, insingurarile greu acceptate, certurile cu parintii, marile esecuri in iubire. Dar si, cateodata, bucuriile uitate, ratacite printre prea multele falduri de trup.

Mi-am trait, pana nu de mult, dezamagirile din dragoste, evocand fara voie toate despartirile, bocind plecarea nu a unui barbat, ci a tuturor celor pe care i-am iubit, cu gandul, cu visul, ori cu fapta. N-am putut face altfel. Asa cum nici acum nu pot schimba nimic.

Traiesc din nou experienta primelor zile de ingrijire a unui prunc si, de undeva, de unde probabil ca nu ar mai fi reusit sa se inalte spre constiinta, daca nu as fi nascut din nou, ma napadesc amintiri splendide sau ravasitoare din anii maternitatii abia descoperite. Imi vad fetita abia nascuta zambind sau adormind sau strambandu-se de durerea colicilor si mi se face dor de timpul cand copiii mai mari erau bebelusi, si mi se face greu de nesomnul anilor in care mi-am vegheat copiii fara ajutor, si mi se sfasie inima inca o data de revelatia neputintei de a fi mama buna pentru doi copii in acelasi timp, de deznadejdea insingurarii traite cu doi copii de mana.

Exista o ordine a amintirilor, si o dezordine a lor, pe care o provocam atunci cand avem curajul sa ne luam viata de la capat. Sa iubim din nou. Sa traim din nou. Sa murim din nou. Dintr-o durere, dintr-o asteptare, dintr-o tacere, dintr-o dragoste prea mare…

 

Categorii:
Familia

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title