„Iubirile trec, copiii rămân…“

Școala și lacrimile

de

Am plâns în fiecare an înainte să încep şcoala. În seara de 14 septembrie – pentru că, pe vremea mea, şcolile începeau întotdeauna pe 15, nu mai devreme, ca acum, nu mai târziu, ca alte dăți, udam perna şi suspinam în gând spunându-mi, atât de inutil, că nu vreau să mă duc la şcoală.

.

Asta nu m-a împiedicat să fiu mereu premiantă, să nu ador câteva materii – şi să mă descurc cât de cât onorabil la celelalte – şi să nu mă îndârjesc să fac multe şcoli, mai multe decât au făcut toţi cei din jurul meu. Şi, totuşi, aş minţi să spun că am iubit şcoala. Şi nici nu cred că, într-un exerciţiu onest al memoriei, îmi pot aduce aminte de cineva care o iubea cu adevărat. Sigur că sunt recunoscătoare pentru transformările pe care anii de învăţătură i-au născut în mine. Sunt convinsă că n-aş fi putut ajunge să văd şi să înţeleg lumea dacă nu aş fi străbătut, cu trudă, manuale și cărți minunate care să mă oblige sau să mă ademenească să gândesc şi să exersez curajul propriilor raţionamente. Dar nu mă îndoiesc că diferenţa între a iubi şcoala şi a iubi lumina învăţăturii e cam ca aceea dintre iubirea de biserică şi credinţa în Dumnezeu.

Ştiu că, uneori, dascălii nu sunt dăruiţi cu har şi n-au răbdare de ajuns să vegheze sufletele fragede ale copiilor noştri. Ştiu cât le e de greu copiilor cu tezele, cu temele, cu trezitul de dimineață și cu groaza întârzierilor, cu frica de profesori, cu sila de cicăleli, cu groaza de note proaste… Aşa că înţeleg tristeţea de azi a copiilor mei şi a tuturor copiilor lumii. Şterg lacrimile pruncilor mei care nu vor să meargă la şcoală – șterg și eu, pe furiș, o lacrimă întârziată – şi-i iert, şi-i încurajez, şi-i sărut în somn, rugându-mă să le fie tuturor copiilor noştri începutul de an cu noroc, şi blând începutul de toamnă, şi truda cu folos, şi viaţa cu înţeles adânc şi fără de sfârşit…

Categorii:
Eu - mama · Familia

Comentarii

  • Doamne, ce frumos…
    Şterg si eu o lacrima pentru mine, eleva de odinioară cu nod in gât la fiecare inceput de an, si pentru copilul meu care e mic,mic acum si nu ştie ce-l asteapta peste câţiva ani… Si pentru copiii tai care se vor urni de mâine intr-o noua aventură plina de suişuri si coborâşuri . Sa aveti un an uşor si senin in toate!
    Va îmbrăţişez si sper sa visaţi frumos ca maine sa va treziţi veseli si plini de energie.

    Lorelei Eg 10 septembrie 2017 19:53 Răspunde
    • Lorelei, prietena draga, am visat putin si viscolit, dar azi stiu ca va fi bine. E prea soare si prea multa bunatate pe lume ca sa nu fie bine. Te imbratisez, cu tot dragul, scumpa mea!

      Alice Năstase Buciuta 11 septembrie 2017 5:27 Răspunde
  • Frumos scris…imi aduce aminte de copilarie, de fricile de teze, de lucrari de control, de examene, etc.
    Pentru ca acum avem instrumente noi, putem schimba perceptia copiilor in bine incepand cu prima data cand merg la gradinita/cresa:

    – Pregatirea emotionala a parintelui. Sa nu uitam ca starea emotionala a copiilor este barometrul starilor emotionale din cadrul familial, mai ales atunci cand lumea exterioara a copilului este in stransa legatura cu atmosfera familiala. Daca starea emotionala a parintilor este una pozitiva, deschisa la schimbare, la nou, cand copilul este la o varsta frageda, acesta va prelua STAREA din familie si o va integra, iar la urmatoarele schimbari ii va fi mult mai usor. Atentie, am scris starea si nu dialogul, deoarece atunci cand parintele poarta un dialog cu copilul, iar emotiile parintelui sunt in opozitie cu cuvintele: parintele simte frica, anxietate, vinovatie, abandon, nu mai conteaza ce-i spune parintele copilului. El va prelua starea, emotiile, nu cuvintele. De ce? Pentru ca copii pana la varsta de 7 ani nu au dezvoltat cortexul prefrontal. Asa ca el gandeste cu creierul mammalian, cel emotional. Nu uitati ca cuvintele reprezinta doar 7% din comunicare.
    Asadar, parinti, transmiteti-le copiilor cel putin in fiecare dimineata curaj, incredere in sine, bucurie de a descoperi lucruri noi, bucuria de a-si face prieteni noi si de a socializa cu ei. Daca facem asta, copii vor percepe scoala mult mai pozitiv si vor merge cu curiozitate.

    – Pregatirea emotionala a copilului. Aici am putea face chiar minuni prin faptul ca acceptam copilul asa cum este, aratandu-i ca este iubit neconditionat: il iubim si atunci cand vine cu nota 10, dar si atunci cand vine cu nota 3. El trebuie sa simta ca este sustinut si iubit neconditionat de parintii sai. Acest lucru il va oferi un confort psihic extraordinar.
    Un alt lucru pe care-l putem face, ca parinti este sa-i ancoram starile emotionale. Ancorarea este asocierea unui stimul extern cu o stare interna. Iata un exemplu: Cand copilul vine de la gradinita/scoala primul lucru pe care-l facem este ne apropiem de el pentru a-l imbratisa si in acelasi timp sa-l intrebam “Ce ti-a placut astazi la gradinita/scoala?”. In momentul in care a inceput sa raspunda si observam ca emotiile lui sunt benefice si intense, il strangam in brate. Nu-i dam drumul decat atunci cand el se desprinde. Ce am facut? Tocmai am asociat starea lui, probabil, de bucurie la imbratisarea noastra facuta dragoste. Aceasta este o ancorare kinestezica. In dimineata urmatoare, inainte de a pleca la scoala/gradinita, in momentul in care-l vom strange in brate, copilul isi va adduce aminte de starea de bucurie ancorata anterior. Repetati intrebarea si imbratisarea in cateva zile consecutive.
    Nu uitati, ca putem ancora orice fel de emotie, care-i poate fi de folos copilului sa poata trece peste momentele provocatoare din viata doar prin aplicarea unor ancore kinestezice. Mai putem folosi si ancore auditive: cand observam (sau ii creem) o emotie a copilului (ex. curaj) pe care dorim sa o ancoram, ii putem canta o melodie draga lui.
    Cand va creste mare, poate sa si le creeze singur, dupa ace-I explicam cum functioneaza creierul si ancorele. Dupa exercitiu, isi va putea schimba starea la vointa folosind ancorele.
    Multa bafta tuturor.

    Daniel 11 septembrie 2017 10:23 Răspunde
    • Ce frumos, ce dar plin de lumina ne-ai facut, Daniel!!! Mii de multumiri! O sa exersez pana imi iese, multumesc din suflet!

      Alice Năstase Buciuta 11 septembrie 2017 12:56 Răspunde
      • Cu mult drag, Alice. 🙂 Sper sa ajute cat mai multi parinti si copii. Iti multumesc pentru aprecieri. 🙂
        Mai postez inca o lista cu cateva constientizari si experiente avute in comunicarea cu copii. Sper sa fie de folos si altora. 🙂

        1. Etichetele
        Ce sunt acestea? Expresii de forma: “Esti …”. Ex. “Esti rau!” “Esti obraznic!” “Esti curajos!”
        Practic sunt o asociere intre persoana, in cazul nostru copilul, si comportamentul acestuia. Cand spunem acest lucru, chiar credem ca copilul nostru se comporta obraznic in fiecare zi, in fiecare ora, in fiecare secunda? Cu siguranta ca nu. Se comporta obraznic doar in anumite ocazii. Atunci de ce il atacam ca si persoana? Ce nu ne place: comportamentul sau persoana? Comportamentul desigur! Pe copil il iubim, nu-i asa? Daca l-am iubi neconditionat, el ar simti ca si atunci cand se comporta urat si atunci cand se comporta frumos, el este iubit. ACEST lucru ii poate schimba atat perceptia, cat si comportamentul.
        Iubirea neconditionata nu numai ca este fundamentul oricarei relatii (sau asa ar trebui sa fie), dar și a stimei de sine pe termen lung a copilului, a sigurantei pe care parintele lui i-o da, in persoana pe care copilul o iubeste cel mai mult. Ceea ce este incredibil: copii ne iubesc neconditionat, chiar si atunci cand ii certam, ii pedepsim. Ei ne iubesc EXACT asa cum suntem.
        Nu uitati urmatoare axioma: Persoana nu este acelasi lucru cu comportamentul!
        Haideti sa corectam comportamentul, nu persoana.
        Nu uitati ca aceste etichete ajung direct in subconstientul copilului. Din experienta va pot spune ca atunci cand ii spunem copilului “Esti rau!”, el pe zi ce trece va deveni si mai rau, pentru ca eticheta se va “lipi” in subconstient impreuna cu emotia (emotiile sunt “lipiciul” amintirilor pe creier) si incet si sigur va deveni convingere in mintea copilului. Astfel el se va identifica ca fiind rau.
        Va dau un exemplu: Care este diferenta dintre urmatoarele expresii: Eu sunt fumator! Vs. Fumez cate 5 tigari pe zi. ? Prima persoana se identifica cu fumatorul, iar al doilea nu. Care credeti ca are sanse mari sa se lasa de fumat? Al 2-lea, pentru ca nu si-a format convingerea ca este fumator.

        Atentie la ce introducem in subconstientul copilului!

        O metoda foarte buna este sa punem etichete pozitive, chiar si atunci cand copilul manifesta exact contrariul. De ce? Repetandu-i-le cateva saptamani, poate chiar luni, subconstientul lui va integra aceasta eticheta si in timp va forma convingerea pozitiva. Astfel ne vom trezi ca copilul incepe sa manifeste comportamentul descris prin eticheta. Eu am introdus eticheta “Esti ordonat!” fiului meu, care acum “cearta” copii la gradinita daca nu isi strang jucariile, iar inainte imprastia jucariile peste tot.
        Vreti ca copilul sa manifeste un comportament care corespunde unei valori personale? Creati eticheta pozitiva si spuneti-o copilului de cateva ori pe saptamana. Veti vedea minunea.
        Nu scapati din vedere si urmatorul aspect: Atunci cand doriti sa dezvoltati in copil un anumit comportament, cel mai simplu ar fi sa-l manifestati dvs. Copilul va vedea acest lucru si aveti sanse mari sa-l manifeste in viitorul apropiat.
        Ex. Doriti ca copilul sa prinda drag de carti si sa citeasca singur? Cititi dvs. cate 30 min/zi si aveti grija ca copilul sa vada acest lucru.

        2. Gandim cu voce tare
        Un lucru extraordinar pe care copilul nu-l poate invata este sa auda cum gandeste un adult responsabil si inteligent. Cum sa gandim nu ne invata nimeni. Noi modelam ceea ce este vizibil, dar ce este in mintea unui om de succes, nu putem deslusi. Asa ca, nu exista un dar mai de valoare pentru un copil decat sa-si auda parintele gandind cu voce tare. Nu va feriti sa ganditi cu voce tare mai atunci cand faceti o alegere (ex. cumparati o camasa). Mentionati care sunt criteriile care stau la baza alegerii dvs. si mentionati care este prioritatea acestora in procesul de selectie. Recomand acest lucru mai ales pentru copii cu varsta peste 7 ani, cand cortexul prefrontal incepe sa se dezvolte. Daca deciziile au nevoie de procesare logica, de gandire abstracta, atunci copilul va avea nevoie de ajutorul cortexului prefrontal.

        3. Planificarea zilei urmatoare
        In fiecare seara putem sa discutam cu copilul despre cum vede el ziua urmatoare. Ce si-ar dori sa faca; care este programul impus si care este cel liber unde el poate sa-si manifeste creativitatea.
        Vom incepe prin a-i spune ce planificam noi, ca parinti, sa facem in ziua urmatoare. Prezentati activitatile impreuna cu intervalele orare (cand copilul este mai mare) si comentati fiecare activitate lasandu-va imaginatia sa creeze imagini, sunete, emotii pe care in primul rand voi sa le traiti, transmitandu-i-le mai departe copilului.
        Ar fi foarte benefic sa stabiliti un obiectiv pentru ziua urmatoare, cu care sa rezonati la nivel de valori (cand va ganditi la el sa simtiti o emotie pozitiva cat mai intensa), pe care sa construiti folosind imaginatia. Imaginati-va ca constuiti pas cu pas obiectivul, in ziua urmatoare si la un anumit moment l-ati si atins. Inchideti ochii si simtiti emotia in momentul atingerii obiectivului. Acum ca stiti cum, o puteti ancora vizual, auditiv sau kinestezic cu putin inainte de momentul cu intensitate maxima. (bonus pentru parinte). 🙂
        Acum invatati copilul dvs. sa faca acelasi lucru pentru unul dintre domeniile care-l pasioneaza. Veti vedea magia acestui exercitiu de imaginatie.
        Atunci cand copilul isi imagineaza lucruri ireale, in loc sa-l aduceti cu piciorele pe pamant prin judecati de valoare, critici, etc. puneti, va rog, intrebari suplimentare copilului despre cum arata, ce culoare are, ce sunet creeaza, ce simte, ce ar schimba el daca ar putea sa faca acest lucru. Haideti sa incurajam copii sa-si dezvolte imaginatia, in loc sa le inoculam propriile noastre convingeri limitative sau frici. Ei sunt extrem de creativi. Cu cat le transmitem mai putine frici si convingeri limiative, cu atat se vor simti mai liberi si vor lua deciziile viitoare mult mai usor. Atentie la formulari de genul: “Ai grija…”.
        Care sunt beneficiile planificarii in avans:
        – Dezvolta imaginatia copilului.
        – Creeaza transparenta pentru programul zilei urmatoare, iar copilul stie la ce sa se astepte. Foarte util pentru copii de varste fragede. Va preintampina rezistenta copilului la activitatile propuse.
        – Obisnuieste copilul cu planificarea si-l va face mai eficient pe masura ce va exersa si implementa programul creat chiar de el. Ii va crea motivatie interna.
        – Ceea ce ne imaginam, gandim si verbalizam, aceea vom atrage inspre noi in ziua urmatoare, deoarece mintea noastra functioneaza prin Rezonanta. Orice exteriorizeaza un om in gand sau fapta, aceea se va intoarce mai devreme sau mai tarziu inapoi spre el; ceea ce el da, aceea va primi la momentul potrivit. Daca da ura, va primi ura, daca va da dragoste, va primi dragoste, daca critica, va fi criticat, daca minte, va fi mintit, daca inseala, va fi inselat. Ceea ce un om seamana, NUMAI si NUMAI aceea in final el va culege. Este o constientizare spirituala. Pentru mai multe detalii, puteti citi cartea “Jocul Divin al vietii”. (https://www.scribd.com/document/358144860/Jocul-divin-al-vietii-ANONIMUS-Ed-Shambala).

        4. Cum motivezi copilul sa invete atunci cand el nu doreste, e demotivat?
        Vezi materialul Arta comunicarii prezentat de Dr. John Demartini aici:
        https://uraniacremene.ro/video-arta-comunicarii/

        Este un material din care eu am avut foarte multe constientizari. Este util pentru parinti, profesori, oameni de afaceri, dar si pentru relatii de cuplu. Va sfatuiesc sa nu-l ratati!
        Mai puteti citi si urmatorul document foarte interesant:
        http://inimadeleu.uraniacremene.ro/wp-content/uploads/2017/06/Dr-John-Demartini-Raport-Special-Inima-de-Leu.pdf

        Mult succes tuturor!

        Daniel 12 septembrie 2017 10:25 Răspunde
        • Iti sunt foarte recunoscatoare si am urmarit cu mare atentie materialele recomandate, imi place mult Urania Cremene, e grozava! O sa citesc si cartea, m-ai cucerit cu sfaturile tale. Inca o data multumesc, sper sa se bucure toti cititorii site-ului nostru.

          Alice Năstase Buciuta 12 septembrie 2017 13:35 Răspunde
          • Cu drag, Alice.
            Pentru mine, Urania a fost cea care a deschis prima poarta spre fascinanta lume a psihologiei. Ea a deschis portalul universului, plin de lumina, spre ceea ce eu inca nu stiam ca caut: spre mine. La inceput a fost psihologia copilului, apoi am aflat tot de la ea de John Demartini, care mi-a confirmat faptul ca eu cautam de fapt mai mult: cautam dezvoltarea personala, cautam modalitati de a ramane afara din zona de confort si de a efectua transformari profunde si rapide in mintea mea. Dupa ceea am aflat de Dr. Paul Dobransky si cartea sa “Mind Operating System” , iar de aici am intrat in fascinanta lume a Programarii Neuro Lingvistice (en. NLP), care m-a ajutat enorm sa ma dezvolt intr-un ritm accelerat; iar calatoria continua… 🙂
            Dupa cum poti observa in descrierea mea anterioara, si in cazul meu, mintea mea a atras din ce in ce mai mult ceea ce am cautat: am cautat psihologie, am gasit-o pe Urania, Pera Novacovici, Ursula Sander, etc. Am cautat comunicare si dezvoltare personala, l-am gasit pe John Demartini si Zoltan Veres. Am cautat psihologie orientata spre programele mentale, l-am gasit pe Paul Dobransky. Am cautat modalitati de transformare rapida prin schimbari directe in mintea subconstienta si am gasit NLP-ul.
            Am materializat EXACT ceea ce am gandit si verbalizat. Si aceasta este doar o parte din minunatul Jocul Divin al Vietii. 🙂 Nu mai mentionez cati oameni minunati am intalnit si cati prieteni noi de calitate am castigat. 🙂
            Mult succes in continuare iti doresc!

            Daniel 13 septembrie 2017 11:24
          • Daniel, si eu cred ca putem atrage cu mintea tot ceea ce ne dorim – insa trebuie sa avem mintea pregatita, antrenata, sa nu facem asta intr-o doara, ci cu toata convingerea si stiind tot ceea ce se poate invata despre lucruri atat de greu de… crezut, de pipait, de inteles. Toti am putea evolua, ne-am nascut cu aripi, dar am uitat asta pe parcurs, lasandu-ne coplesiti de grijile zilnice si de comoditatea neputintei.
            Iti multumesc ca mi-ai reamintit asta, si eu am mai multe zile in care decad decat in care ma inalt… In care dau atentie prioritatilor de moment si le uit pe cele care conteaza cu adevarat. Mult succes si tie, daca mai afli de cate o carte, de cate un curs, sa imi spui, te rog. Apropo, NLP ai invatat din carti sau ai fost la cursuri?

            Alice Năstase Buciuta 14 septembrie 2017 9:09
  • Sigur ca e greu la scoala, uneori. Dar e si bine de multe ori. Sa fie cat mai mult bine copiilor tai iubiti in noul an de invatatura! Ii imbratisez cu dragoste si le spun mult succes! Mult succes si voua, parintilor! Stiu ca aveti nevoie!

    Luminita 11 septembrie 2017 15:55 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title