De când am avut revelația că nu timpul înseamnă bani, ci, mai degrabă, banii înseamnă timp, că atunci când cumpărăm ceva dăm, de fapt, ore și zile neprețuite, în care am muncit și am investit creativitate și energie în munca noastră, eu am decis să investesc cu mult mai multă chibzuință. Pe ce dau o zi sau o săptămână de viață? În niciun caz pe o jucărie scumpă, de plastic, pe care copilul meu o s-o arunce după două zile. Oricum, de ziua lui a primit alte zece jucării de plastic… Ci, neapărat, pe ceva care să dureze mai mult de o zi sau de o săptămână, ca să renteze investiția. Preferabil pe o amintire de preț, care să ne schimbe viața întru frumusețe. Pe o excursie minunată. Pe un spectacol splendid. Pe o petrecere aniversară care să ne facă să ne bucurăm de toate vârstele ce vor veni. Pe o emoție care să ne facă mai buni.
La final de decembrie, când Iza a împlinit șase ani, nu am mai scotocit, ca odinioară, prin rafturile cu nimicuri de la magazin. Știam deja ce își dorește și știam, deja, ce îmi doresc să dăruiesc, de acum înainte, copiilor mei și tuturor celor pe care îi iubesc. Emoții. Zâmbete. Bucurie trăită din plin. Amintiri care să o facă să aibă încredere că viața e frumoasă și că merită să fii recunoscător pentru fiecare zi, care-ți poate aduce o surpriză uimitoare.
Și așa a fost ziua ei.
Am rugat-o să îmbrace o rochiță festivă, una din colecția ei de rochii superbe create de Sipet de Sidef, spunându-i că trebuie să facă fotografii la grădiniță, în ultima zi dinaintea vacanței. A fost un pic nedumerită, fiindcă nu-și amintea să fi vorbit despre asta cu colegii, dar a ales cu bucurie, fiindcă nu ratează niciun prilej de a fi elegantă. Iar când am ajuns la grădiniță, la ora convenită, s-a pomenit înconjurată de personajele pe care le adoră și le aplaudă cu frenezie în fiecare spectacol, Fetița Zurli, Clopoțel, Zdrăngănel, Truli, Yuppi, care, alături de colegii ei de grupă i-au strigat cu glasuri pline de lumină: Surprizăăăă! La mulți aaani!
Au fost câteva minute bune în care Iza a amuțit. A intrat în dans, zâmbind cu o bucurie pe care nu apucase s-o înțeleagă, și a țopăit nițel până când i-a venit ideea să mă caute și să mă întrebe din priviri dacă e totul adevărat sau visează. „E petrecerea ta surpriză, e spectacolul tău, doar al tău, în care prietenii de la Gașca Zurli au venit special să aniverseze cu tine cei șase anișori pe care îi împlinești”, i-am șoptit. Abia atunci s-a liniștit cu adevărat și s-a aruncat cu tot sufletul în cea mai frumoasă sărbătoare de care a avut parte până acum.
Ca la spectacolele superbe ale Găștii Zurli, care adună mii și mii de copii entuziaști în sălile din întreaga țară, Iza și colegii ei de grupă, îndrumați de dulcea și fermecătoarea fetiță Zurli, au avut șansa s-o cheme numai pentru ei pe Zâna Bună, apoi au râs de Tura-Vura, vrăjitoarea cea rea, sfidând-o și alungând-o cu zâmbetul lor menit să-i apere de orice necazuri. Și, într-o lecție subtilă, voioasă și dansată, predată și primită cu iubire, cu zâmbet, cu bucurie, au priceput din versuri cu tâlc că viața e mai frumoasă când e trăită cu generozitate și toleranță, că iubirea dintre copii și părinți sau dintre frați e indestructibilă, că e grozav când suntem curați, creativi și cuminței, că fiecare dintre noi merită tot respectul și toată fericirea pământului.
Jocurile sunt de-un farmec și de-o veselie nebună. Am o căsuță mică, așa, și-așa… Ce petrecere frumoasă… Cine știe… Apoi, dansul dintre mamă și fiică este o declarație de dragoste de o profunzime fără seamăn pe lume, iar momentul tortului, cel mai frumos și emoționant moment al unui an întreg! Părinții spun, amândoi, de ce o iubesc pe sărbătorită, într-o revelație care se transformă, firesc, într-un exercițiu de recunoștință. Și mama, și tata, își amintesc cât de norocoși sunt, înțelegând, așa cum nu mai au timp s-o facă în zilele obișnuite, că trăiesc ani unici, ani superbi ai tinereții, alături de copiii lor. Vocile tremură, colțul inimii tresare, colțul ochiului lăcrimează.
„Îți mulțumesc, Iza, că m-ai ales pe mine să fiu mămica ta”.
„Îți mulțumesc, fetița mea, că zâmbetul tău face soarele să răsară în familia și în dragostea noastră”…
Și toată lumea închide ochii, strânge pumnii la piept și se concentrează pentru ca dorința sărbătoritei să se împlinească. Și, vreți să vă spun un secret? Dorința copilului chiar se împlinește atunci când el o trimite către Univers într-o clipă în care e convins el însuși că Universul e aliatul lui numărul unu, că viața e atât de frumoasă, încât putem să spunem, râzând, că e o viață Zurli, că, iată, își începe vârsta cea nouă cu convingerea că va fi cea mai frumoasă vârstă de până acum.
Nu preschimbați aniversările copiilor voștri în zile în care ei să stivuiască în camera lor mașinuțe și jucării pe care le pot primi oricând. Dăruiți-le amintiri! Dați-le încredere! Dovediți-le că e o minune să adaugi un an la vârsta ta fragedă. Și că dorințele puse din tot sufletul se împlinesc. Iar dacă nu știți să faceți asta singuri, chemați-i pe cei de la Gașca Zurli, cei mai talentați iubitori de copii, și rugați-i pe ei să vă ajute! Și va fi… miraculos!
