Am plâns cu sughițuri când mi-am dat copiii la școală
de Jurnalul copiilor meiN-am să uit niciodată cum, cu o lună înainte să înceapă școala Ilonei – deci când treceam pentru prima dată în viață prin trauma plecării ..
N-am să uit niciodată cum, cu o lună înainte să înceapă școala Ilonei – deci când treceam pentru prima dată în viață prin trauma plecării ..
De când am avut revelația că nu timpul înseamnă bani, ci, mai degrabă, banii înseamnă timp, că atunci când cumpărăm ceva dăm, de fapt, ore și zile ..
E un moment important in familia noastra, o intamplare mitica, pe care, iata, am consemnat-o cum am putut noi mai bine, parandu-ne rau ca nu eram atat ..
Exista taramuri magice, in care nu mai exista varste sau diferente intre generatii. Exista locuri misterioase ale sufletului, unde suntem cu totii copii, ..
Am povestit mai demult cum Victor, pe cand era doar un copil de gradinita, s-a uimit de culorile rochiilor mele si de fosnetul lor, cuprinzandu-le farmecul ..
Am inceput sa am strangeri de inima de cate ori vine vorba despre asemanarile copiilor mei. Pentru ca am priceput deja ca, nu stiu cum, nu stiu de ce, inevitabil ..
Nu, nu tin in brate un ursulet de plus. E chiar Iza noastra, pe cand avea doar 3 luni, iar noi o purtam pretutindeni in tara, in turneul de lansare a Cartii ..
Iza isi bea inca laptele din biberon. Eu inca mai pot s-o tin in brate. E inca vara si imi sunt dragi varstele de-acum ale copiilor mei. Sunt inca tanara. ..
Nici nu stiu ce e mai uimitor. Felul in care Iza adora rosiile si le aduna singura de pe vrej sau splendoarea si marimea la care ajung rosiile mamei, inmultite ..