BăieÅ£elul meu, Victor, mi-a explicat foarte clar ceva ce eu uitasem cu desăvârÅŸire: dragostea e simplă, simplă de tot. Åži Å£i se arată de la bun început în toată splendoarea. Mi-a povestit despre o fetiţă, fostă colegă de-a lui – o să-i spun Ingrid, dar nu acesta este numele ei -, care îl place foarte mult. ÃŽnsă el nu o place deloc, aÅŸa că i-a spus fetiÅ£ei: îmi pare rău, eu zic să îţi vezi de ÅŸcoală. ÃŽn schimb, el e foarte amorezat – atât cât poate fi un băieÅ£el – de o altă fetiţă, să-i zicem Dorina, care, însă, nu dă semne că l-ar plăcea. Dar îl cam duce cu vorba ÅŸi, uneori, e un pic afectuoasă, alteori ciufută sau, ÅŸi mai rău, indiferentă. AÅŸa că Victor ÅŸi-a propus s-o întrebe, clar, ce are de gând. Fiindcă, dacă ea recunoaÅŸte că nu-l place, crede că e timpul să îşi vadă de drumul lui.
„Nu vrei să mai aÅŸtepÅ£i, să vezi ce se întâmplă?” – l-am întrebat eu, iar el s-a mirat de o asemenea propunere, când, de fapt, tocmai asta voia, să limpezească totul cât mai curând. Apoi mi-a explicat că vrea să se elibereze. „ÃŽntr-o zi, o să mă placă o fată pe care o s-o plac ÅŸi eu în acelaÅŸi timp. Åži atunci o să fie tare frumos”, mi-a spus el, dându-mi cea mai inocentă ÅŸi mai ingenuă definiÅ£ie a iubirii.
Åži pentru noi, oamenii mari, lucrurile ar putea fi la fel de simple. Dar noi ne complicăm întotdeauna. Ne îndrăgostim de semeni care nu ne iubesc ÅŸi, în loc să îi uităm ÅŸi să fugim spre adevăratele minuni ale vieÅ£ii, ne împotmolim într-o relaÅ£ie minÅ£ită, ne îndârjim să convingem niÅŸte străini că noi suntem jumătăţile lor – deÅŸi e clar de la început că nu vom întregi nicio sferă împreună. Iar dacă se îndrăgosteÅŸte cineva de noi, chiar dacă nu ne interesează oferta, nu îi spunem limpede că nu are nicio ÅŸansă să locuiască pe veci în inima noastră. Pentru că ne convine să fim curtaÅ£i. Ne pică bine să ne scoată cineva în oraÅŸ, să ne Å£ină un fraier de urât până când va veni prinÅ£ul călare pe cal alb. Åži abia atunci o să-i dăm papucii celui pe care l-am Å£inut de prost ÅŸi de vreme rea.
Am făcut din iubire o baba-oarbă cu ghionturi, o leapÅŸa pe-mbrâncitelea, un joc alambicat ÅŸi dureros. DeÅŸi ÅŸtim, mai ÅŸtim cu toÅ£ii să-l jucăm ÅŸi după regulile simple, curate, pe care, instinctiv, le descoperă copiii noÅŸtri. Totul poate fi ameÅ£itor de simplu. Neasemuit de firesc. Fără trădări, fără amânări, fără „stai să vedem”, fără „încă nu mi-am dat seama”, fără „mai e ÅŸi altcineva în viaÅ£a mea ÅŸi trebuie, mai întâi, să mă hotărăsc”. Un bărbat iubeÅŸte o femeie. Iar femeia îl iubeÅŸte ÅŸi ea. Åži atunci se face, cum spune copilul meu, tare frumos…
