„Iubirile trec, copiii rămân…“

Rochita roz

de

Iza a primit de Craciun o rochita roz, insotita de-o coronita cu voal si de perechea potrivita de conduri. I-au placut atat de mult, incat le-a imbracat de indata, intr-o parada a modei care a durat cateva zile, de-a dreptul. Cu greu am convins-o sa-si dea rochia jos, abia dupa ce a murdarit-o si-a udat-o, jucandu-se in curtea bunicilor de-a gospodina responsabila, care-si plimba galetile ruginite prin batatura.

Nu e prima data cand face asa. In urma cu vreun an, a umblat o saptamana intreaga cu sacul de dormit pe ea. Ii desfacea fermoarul  doar in partea de jos si si-l tragea peste haine, ca pe un paltonas caraghios si ciudat. Iar cand era si mai mica, a avut cateva zile in care nu voia sa stea decat in cosul de rufe, iar noi o plimbam prin casa de colo-colo, mutand cosul in care se cuibarise plodul nostru cel mic si adorat.

E normal pentru un copil sa faca asemenea fixatii pentru cate-o haina, pentru cate un obiect? Inclin sa cred ca da – ca prea vad pretutindeni in jur copii purtand cu ei peste tot cate-o jucarie jerpelita -, dar stiu sigur ca si mai normal ar fi sa nu faca asa…

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Iza

Comentarii

  • da, cred ca e normal. nepoata mea a dezbracat rochia cu minnie mouse pe care a primit-o de craciun, abia pe 29 decembrie…ca sa nu mai zic ca inca se incapataneaza sa poarte niste sosete cu strumfi pe care i le-am luat cand era bebelus, ea implinind 4 ani in noiembrie…
    dar cred ca la fel ne purtam si noi, stam drept si judecam stramb, eu port acelasi ceas si acelasi parfum de mai bine de 5 ani. tuturor ne casuna pe cate ceva… pe cate o geanta, pe un pantof, pe o verigheta, pe un barbat, pe o revista… pana la urma nu asta ne straduim sa-i invatam: fidelitatea, statornicia? acum ii certam ca nu se despart de lucruri pentru ca mai tarziu sa suferim pentru ei cand se despart de oameni…

    Alexandra Botezatu 4 ianuarie 2013 17:48 Răspunde
    • Alexandra Botezatu, draga si scumpa mea, ai atata dreptate, ne casuna tuturor pe cate ceva, cum spui tu, pe cate-un barbat, pe cate-un parfum, pe cate-o carte, pe cate-o revista… Ma faci sa rad si sa lacrimez in acelasi timp.

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:35 Răspunde
  • :))))))))))))
    foarte haios
    ca de obicei, iti spun sa nu te ingrijorezi; pentru ei cate ceva ul asta inseamna stabilitate, poate intr-o perioada in care ii zapacim cu tot felul de schimbari; parerea mea.

    Simona 4 ianuarie 2013 19:56 Răspunde
    • Simona, toti avem nevoie de stabilitate. Probabil ca si noi am umbla cu aceleais haine,d aca nu ne-ar fi rusine.

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:37 Răspunde
  • Alice, Izuca sa poarte cu placere rochita primita de la Mosul cel Darnic!
    Priveste cu indulgenta strasnicia cu care se ataseaza de anumite lucruri ce-i par atat de minunate. Cred ca este o nevoie fundamentala nu numai a ei ci a tuturor copiilor sa fie indaratnici. Si uite ce poze haioase aveti cu ea in varianta de printesa neinteleasa nevoita sa se ocupe de treburile gospodariei :)))
    Olguta mea a avut un ursulet de plus, roz, care nu putea fi prea bine definit totusi daca este urs sau iepure asa urechi lungi avea de cat a tras de ele si pe care l-a carat dupa ea, ani intregi. Acum sta cuminte in debara asteptand un urmas care sa-l ia din nou la urecheat.

    Moi 5 ianuarie 2013 7:56 Răspunde
    • Doamne, nasa scumpa, ce frumos ai zis „printesa neinteleasa nevoita sa se ocupe de treburile gospodariei”.

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:39 Răspunde
  • Fetita mea, Catinca, care doar ce a implinit 4 ani, are din cand in cand cate o fixatie pe cate un lucrusor. Acum, a primit un costumas dragut cu fusta plisata si bluzita cu umeri, pe care il pune de cel putin cateva ori pe zi. Nu ar fi o mare problema, daca nu ar asorta la costumatie si pantofii de balet (niste sandalute de plastic roz, pe care nu stiu ce am gandit cand i le-am cumparat). Pantofii de balet nu merg decat pe piciorul gol si deja i-au ramas mici, dar asta nu conteaza pentru ea. Pot sa o cert la infinit, cand imi scade vigilenta, dispare si se imbraca din nou si din nou cu costumasul si bineinteles isi pune pantofii de balet. Nu m-am gandit niciodata ce inseamna asta. Am luat-o doar ca pe o cochetarie precoce. Si este atat de frumos sa vezi o femeie in miniatura care se ingrijeste de aspectul ei cu indarjire. Recunosc ca mergem si la salon impreuna si ea nu rateaza ocazia de a-si aranja parul sau macar de a-si vopsi unghiile. Si cand nu e salonul, trebuie sa fac eu pe manichiurista. Si ar mai fi multe de povestit din inceputurile devenirii ei de femeie, de mamica. „Cand o sa ma fac o mamica, o sa fii tu fetita mea?”
    Asa ca putem zambi si ne putem bucura de miracolul devenirii lor.

    Elena Manea 5 ianuarie 2013 8:54 Răspunde
    • Elena, povestesti intocmai ca despre viata mea! Nici nu stii de cate ori i-am vopsit si i-am sters unghiile si cum ne cunosc toate manichiuristele ca pe niste iepsoare breze, de cate ori mergem toate trei sa ne faca unghiile! E doar o cochetarie, nu-i asa?

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:42 Răspunde
  • Copiii nu se ataseaza de obiecte, ci de simbolurile lor. Tot ce aflam in copilarie este reprezentat sub forma unui semn pe care il uitam in momentul in care invatam felul conventional de a descifra realitatea.Imi aduc aminte ca, pentru mine, zilele saptamanii erau niste culori stralucitoare, mobile si vii..”joia” aurie era favorita mea; tot asa si numerele.Acum cand ma gandesc la „unu” , il vad sub forma invatata, cand eram mica arata altfel si imi aduc aminte foarte vag cum…
    Rochita roz nu e doar un obiect, ci face parte dintr-un personaj simbolic pe care il „vede” micuta…ar fi interesant sa o pui sa se deseneze pe ea insasi, in rochita roz, fara sa ii dai nicio indicatie tehnica..
    Nu cred ca trebuie sa iti faci probleme. Copiii se „ataseaza” atunci cand sunt programati de parinti sa iubeasca obiectele …iar astfel de parinti nu isi bat capul cu problemele astea.

    alina 5 ianuarie 2013 12:16 Răspunde
    • Alina, eu sunt ingrijorata, tocmai, pentru ca noi ii invatam pe copii ca nu obiectele sunt importante- rochita asta nu e o rochita scumpa, are alte rochite mult mai elegante, de catifea, de paiete, dar acelea nu-i sunt atat de dragi…

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:47 Răspunde
  • ce scumpa e…. La Multi Ani , sa va traiasca! Si sa va inveseleasca mereu!

    delia 5 ianuarie 2013 13:21 Răspunde
    • Delia, draga mea, te imbratisez din tot sufletul. Multumesc!

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:47 Răspunde
  • Da, este normal,toti copii fac la fel .Printesa sa poarte rochita ,pina se satura ,pina va saturati de atita bucurie.-Sa va traiasca cu noroc !

    LAEST 5 ianuarie 2013 19:58 Răspunde
    • Laest, prietena scumpa, multumesc!

      Alice Nastase Buciuta 5 ianuarie 2013 21:48 Răspunde
  • Fetita mea,Andreea,autoritatea absoluta in materie de haine pentru printese declara ca e o rochita foaaaarte frumoasa !Si mai are si voalul acela si pantofii asortati !!!!Cum sa nu porti astfel de rochita ??? Si ea ar purta-o in fiecare zi !!!Ce-i asa greu de inteles ???:)) Voila,mister dezlegat 🙂

    georgiana 6 ianuarie 2013 8:54 Răspunde
    • Georgiana, esti un Sherlock Holmes absolut fermecator! Multumesc, si tie, si scumpei tale Andreea.

      Alice Nastase Buciuta 6 ianuarie 2013 10:00 Răspunde
  • Va veni o zi in care te vei ruga de ea sa poarte de 2 ori aceeasi haina.Asa ca, traieste aceste clipe si bucura-te din plin de ele caci ,nu se vor mai intoarce… Ce haioasa este imbracata asa si cu biberonul… cat n-as da sa fiu iar tanara,si odorul meu un prunc!

    dani 8 ianuarie 2013 15:46 Răspunde
  • Copii se ataseaza de ceea ce in lumea lor are o anumita semnificatie…Dintre toate jucariile scumpe,sofisticate si inteligente,baiatul meu ducea in fiecare zi la gradinita in ghiozdanel o testoasa razboinica(Leonardo-parca).Era albastra,de plastic,dadusem 3 lei pe ea in Oraselul Copiilor,oribila in viziunea mea.Dar el o iubea cu ardoare si dorea sa il insoteasca zilnic in activitatile lui!

    dani 8 ianuarie 2013 15:52 Răspunde
  • *copiii

    dani 8 ianuarie 2013 15:53 Răspunde
  • e adorabila!!!!!

    carmen 9 ianuarie 2013 6:41 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title