Cel mai rau lucru care a venit la pachet cu divortul de fostul meu sot este acela ca, din cand in cand, nepermis de adesea, copiii mei isi petrec, motivat, timpul fara mine. In vreme ce majoritatea femeilor se plang ca, dupa despartire, sarcina ingrijirii copiilor le revine lor intr-o masura prea mare, ca au ramas singure cu toate grijile casei si ca, prea ocupate cu administratia sau cu noile lor iubiri, au scapat copiii din mana, pe mine ma face sa sufar faptul ca Ilona si Victor isi petrec – cu drag – atat de mult timp cu tatal lor, iar eu ma mistui de dor.
Pe masura ce trec anii, imi doresc sa-mi port copiii cu mine pretutindeni. Pe masura ce trec anii, am impresia ca ei au nevoie de tot mai multa libertate… Iar incurcaturile administrative ale vietii noastre de oameni care au trait despartiri si impacari, partaje si divorturi, recladiri de vieti, de case, de iubiri, fac sa fie totul si mai complicat.
Care e cel mai rau lucru care ti s-a intamplat sau care ti s-ar putea intampla dupa divort?
Ca „legenda personala” a copilului meu s-a schimbat pentru totdeauna…desi relatiile dintre noi, parintii, sunt civilizate. Ca la orice eveniment din viata fetei noastre vom fi ori prea multi, ori prea putini…ca atunci cand e tatal ei cu ea, mie mi-e dor. Cand sunt eu cu ea, lui ii e dor. Ca ei ii e mereu dor de unul din noi si un dor mistuitor de amandoi, impreuna.
Este ceva ce nu am sa pot indrepta niciodata.
Asa simt si eu, Alina, exact asa…
Si eu…
(dar e mai bine decat varianta cu parintii impreuna fara iubire, fara respect, fara demnitate; categoric!)
Draga Alice,
De aceeasi grija ma perpelesc si eu luna de luna, din 2004 incoace. Probabil ca la tine e o fericita grija daca copiii isi doresc sa petreaca timp si cu tatal lor. La mine,lucrurile stau putin diferit. Copilul meu trebuie sa accepte ceea ce a hotarat instanta, fara ca el pionul principal in acest dureror joc al sortii sa fie intrebat despre dorintele si nevoile pe care le are. E trist…
E si mai trist ca o luna intreaga din an (august) eu nu pot deloc comunica cu copilul meu, pentru ca acest om cu nume de „tata”, imi interzice cu desavarsire acest lucru.
E si mai trist, ca cel de-al doilea copilas al meu din a doua fericita casatorie, desi are aproape 2 anisori, nu intelege de ce timp indelungat surioara lui „lipseste”de acasa. E inca prea mic sa-i explic ce se intampla, dar probabil ca atunci cand va creste mai mare, isi va dori sa o insoteasca si el acolo unde merge ea, cea pe care o adora, cea careia ii spune „mama”.
Acesta e cel mai trist lucru care mi se intampla de mai bine de 7 ani de la divort.
Delia, nici Iza nu pricepe de ce pleaca, uneori, Victor si Ilona. Si-i cauta prin casa si striga, Ghictoo, Nanaaa…
Cel mai trist lucru care ti s-ar putea intampla ar fi ca ei,copiii tai,sa nu accepte si sa nu ierte despartirea parintilor.Baiatul va judeca tatal iar fata va considera ca mama a gresit.Dusmania tacita e poate mult spus dar resentimentele copiilor privati de o familie in care mama si tata se iubesc…astea sunt cele mai greu de dus.Cu atat mai mult cu cat isi scot capul si izbesc in plin cand te astepti mai putin.
Fata devotata tatalui simte nevoia sa-i fie loiala in relatia cu mama care l-a ranit iar baiatul procedeaza invers.Complexul oedipian.
Viata ta se complica inca o data.Dar asta inseamna si ca ai resurse sa te mobilizezi,sa supravietuiesti,sa creezi.
Rodica, bineinteles, sunt lucruri cu mult mai triste care s-ar putea intampla, dar… Te imbratisez, iti multumesc pentru tot ceea ce imi scrii.
Copiii sunt o parte din noi care se face mai usor de inteles pentru ca se exprima,se reveleaza.
Daca vrei sa poti accepta independenta copiilor gandeste-te ca nu e vorba de ei,e vorba de tine.De propriile nevoi care se implinesc sau se accentueaza prin frustrare.
Fata nu il alege pe fostul tau sot(cand il alege),ea il alege pe tatal ei.
In ecuatia voastra „fostul” e inexistent.Exista doar Tatal.
Ranile din copilarie se vindeca greu asa ca este mult mai important ca ei,copiii,sa se simta iubiti si acceptati de Tata.Mai importanta este devenirea lor decat ranile mamei.chiar si pentru faptul ca fata incearca sa vindece un sentiment de respingere si inadecvare pe care mama l-a avut si l-a proiectat toata viata….
O vad pe Iza tot cu suzeta in gura ca in multe alte poze si imi dau seama ca va este teama de reactia ei la posibila disparitie din viata sa a obiectului magic. 🙂
Fetita mea tocmai a implinit 2 ani si 1 luna si am decis ca este timpul sa o eliminam. Asa ca…a urmat o prima noapte in care ne-am culcat si adormit abia pe la 2 dimineata (ea o folosea doar cand dormea naoptea si la pranz, asa a fost mereu).
Apoi, acum deja au trecut vreo 9 zile…doar intreaba din cand in cand de ea si atat. Adoarme fara probleme.
Oricum planul initial era ca daca timp de 2-3 somnuri (fie ele de noapte sau de pranz) face la fel…i-o vom da inapoi.
Ce variante ai incercat? Ai fost cumva cu ea la stomatolog sa vezi daca nu s-a intamplat ceva cu dintisorii, maxilarul ei avand in vedere ca o foloseste si in timpul zilei?
Te rog sa nu o iei ca pe o critica sau dojana, decat sa suga degetul sau sa tipe tot timpul sunt convinsa ca a fost o alegere buna. Doar ca…probabil sunteti prea speriati de posibilele ei reactii si doream doar sa-ti impartasesc o experienta ok.
Am citit numeroase articole pe tema aceasta si in toate parintii au fost placut surprinsi de reactia mai putin sfasietoare decat se asteptau a propriilor copilasi.
o zi frumoasa iti doresc,
Ana
Ana, ai perfecta dreptate, Iza poarta inca suzeta si noi nu reusim s-o dezvatam. E o problema a noastra, categoric, pentru ca ea la gradinita sta si doarme fara suzeta, insa cand ajunge acasa plange si o cere. Eu nu mi-am lasat copiii sa planga niciodata si am si experienta copiilor mai mari care, la un moment dat, au renuntat pur si simplu, de buna voie, iar eu am sperat ca va renunta si ea de la sine. Am fost de mai multe ori la stomatolog, de fapt mergem foarte des, pentru ca Ilona poarta aparat ortodontic si medicul care o vede pe fetita cea mare ii consulta intotdeauna si pe Victor si pe Iza. E inca totul ok, dar si daca nu va mai fi ok, daca nu reusim s-o dezvatam nici dupa 3 ani, asta e, oricum cei mai multi copii poarta aparat ortodontic, iar problemele lor se remediaza cu mare usurinta in primii ani de viata… Te imbratisez si iti multumesc mult, Ana!
Un lucru rau dupa divort consider ca e atunci cand tatal nu mai tine legatura cu copilul sau/copiii sai; acest fapt ii poate dezechilibra, afecta mult pe copiii nevinovati de despartirea parintilor lor.