Jumatati de masura

10.06.2009

N-am trait niciodata pe de-a-ntregul. Am fost sotie doar cu jumatate de norma, iar de  iubit am iubit mai mereu cu sufletul indoit, stiind ca nu aceea este povestea visata, aceea care ma va duce pe culmile fericirii, dar sperand ca lumea se va schimba… Ca el va renunta la naravuri, si la amorurile lui parazite, ca eu voi deveni mai blanda cu mine insami, mai toleranta cu cei din jur sau mai nepasatoare cu tradarile celor dragi. Mi-am amanat pe maine fericirea si am lasat lucruri insemnate pe altadata. Iar data aceea n-a mai venit.

Am fost mama doar dupa orele de program. Am platit bone care sa-mi legene copiii la san, iar eu am avut o halca intreaga de viata nebuna, in care doar i-am pupat, tzoc-tzoc, inainte de culcare, cum facea Sue Ellen Ewing. Am fost  scriitoare doar in noptile de nesomn, in care preaplinul meu de viata si tristete m-au obligat sa scriu. Jurnalista am ramas doar pentru lumile de care m-am simtit atrasa, dezicandu-ma, cu buna si nepasatoare stiinta, de politica, de intelesurile economice, de mersul lucrurilor grave. Credincioasa am fost doar atunci cand mi-a fost rau, cand mi-a fost teama, cand m-au incoltit disperarile. In vremile roz, am cam uitat sa-mi fac cruce. Femeie am fost doar atunci cand n-am fost nevoita sa fiu barbat. Cand nu a trebuit sa car baxurile de apa, sa ud iarba si sa ma iau la tranta cu robinetele stricate ca sa ma pun in calea inundatiilor. Cand n-am fost nevoita sa merg la negocieri cu domni smecheri si sa ma las pacalita in tranzactii, cu demnitate barbateasca.

Dar vreau sa ma rostogolesc de acum inainte intr-o viata rotunda, completa. Sa fiu femeie pentru barbatul meu, mama pentru copiii mei, om intreg pentru toti cei de langa mine. Ma dezic, strigand, de jumatatile de masura, pentru ca vreau  sa traiesc, de acum inainte, o viata intreaga. Minunea mea incepe azi. Si promit ca nu se va termina niciodata.

P.S. Fotografia e facuta de iubitul meu.