17 februarie 2010
Mai intai ne-am hotarat sa crestem copilul fara bona. Apoi ne-am razgandit si am inceput sa ne interesam daca n-am putea gasi, totusi, pe cineva care sa ne ajute.
Am inceput sa punem intrebari in stanga si in dreapta. Am aflat ca exista agentii specializate care pun la dispozitia familiilor cu copii mici doamne dispuse sa ii ingrijeasca si sa-i creasca. Dar, desigur, am avut parte de o multime de pareri pro si contra. Ca femeile care fac meseria asta, de fapt, nu au nicio inclinatie anume. Ca sunt doar somere care, neavand nicio aptitudine speciala, vor sa castige bani din disperarea ta de parinte prea ocupat.
Si, intre timp, s-au napadit asupra mea povesti de groaza despre bone luate la intamplare. Una ii punea copilului in lapte un medicament care dadea somnolenta, ca sa nu aiba bataie de cap. Alta impacheta fedeles bebelusul in scutece groase, asa cum se facea pe vremuri, ca sa nu dea din maini si din picioare si, din efortul de-a se dezlega, sa oboseasca si sa adoarma. O mamica intoarsa brusc in incaperea in care se aflau bona si copilul a vazut cu ochii ei cum femeia angajata, nervoasa, azvarlea copilul in pat, de la un metru inaltime. O alta a lasat o camera de filmat si a vazut pe inregistrare cum copilul ei a plans 45 de minute in continuu, pana cand, istovit, a alunecat in somn.
Am incercat apoi sa gasesc pe cineva recomandat – o femeie care a ingrijit un copil cunoscut, iar copilul a scapat cu viata si-a crescut, cat de cat, sanatos. Am aflat ca exista categoria bonelor de lux, tinere si moderne, care au masina si carnet de conducere si se ocupa de toate: duc copilul la doctor, la masaj, la lectii de inot. Sunt cele care cer sute de euro pe luna. Si mi-am amintit si ca mai exista categoria doamnelor mai in varsta, invatatoare sau profesoare iesite la pensie, care se ocupa si de educatia copilului. Dar ele sunt cele mai putin maleabile, mai putin dispuse sa stea peste program, si care pretind sa nu le iasa nimeni din cuvant…
Insa analiza bonelor dintre cele cu recomandari nu ne-a folosit la nimic fiindca nu am gasit pe nimeni din categoria cu pricina. Se pare ca si pentru o bona buna trebuie sa te inscrii din timp, asa cum se face pentru o gradinita de soi sau o scoala cu reputatie. Asa ca am revenit la optiunea dintai. O s-o crestem pe Iza fara bona. Vom fi doi parinti ciudati, care-si vor cara bebelusul peste tot. Iar daca intre timp se va ivi vreo zana buna, care ne va implora sa fie bona copilului nostru, o vom supune mai intai la o mie de teste si dupa aceea ne vom gandi inca o data, temeinic, daca merita sau nu sa iti dai copilul pe mana unui strain…
Imi aduc aminte de acest articol al tau, atunci cand l-ai scris acum 2 ani. Nici eu nu as avea incredere sa las copilul pe mana unui strain. Singura data cand am fost in situtia de a-mi lasa copilul cu o bona, a fost atunci cand m-am intors la serviciu dupa concediul de maternitate, si am avut un gap de 2 luni pana cand puteam sa-l duc pe Alex la gradinita (am stat pe lista de asteptare pentru gradinita), si Alex a stat cu o bona timp de 2 luni. Dar nu a fost o persoana necunoscuta, ci o prietena de-a noastra, mama a 2 copii, care s-a oferit sa ne ajute pana cand Alex putea sa mearga la gradinita; cu alte cuvinte, ne-a scos din incurcatura, lucru pentru care ii sunt extrem de recunoscatoare.
Sa ai o zi minunata!
Categoric nu mi-as lasa copilul cu niciun strain. Chiar si in cazul bunicilor am dubii… Sunt eu puti mai sucita dar asta e parerea mea si la fel ca si Victoria imi amintesc cand ai scris acest articol ca v-am felicitat in sinea mea si m-am bucurat mult pentru micuta Iza -pentru alegerea facuta de voi.”Pupici pe obraji fericiti”
Asa o poza minunata am si eu cu „dragostele mele” si e preferata mea.