Nu stiu cum s-o fac pe Iza sa renunte la suzeta. Desi am mai trecut prin faza asta de doua ori in viata, parca mi-a sters Dumnezeu mintile cu un burete de nori.
Imi amintesc doar ca si cu Ilona a fost greu. O vad in ochi, mica, blonda, splendida, scotand suzeta din gura ca sa imi spuna cate o fraza alambicata si inteleapta, care sa ma uluiasca. Dar nu mai stiu cum a renuntat la ea, pana la urma. Cu siguranta, nu printr-o interdictie ferma… Cred ca lucrurile s-au intamplat de la sine.
Iza, insa, nu se lasa pacalita nicicum. Si, desi stiu sigur ca e o problema de autoritate si de abordare a noastra, a parintilor, pentru ca la gradinita sta intreaga zi fara suzeta, totusi, nu imi gasesc nici resursele, nici ingeniozitatea s-o conving sa renunte.
Daca ii luam suzeta, Iza se supara pe noi si sta intr-un colt de casa (sau intinsa pe clapele pianului), plangand, pana cand i-o dam inapoi. Si pentru ca eu nu pot indura plansul niciunui copil si am facut in asa fel, incat sa nu-i las niciodata sa planga mai mult de cateva clipe, nici acum nu rezist prea mult. Lustruiesc, dezinfectez, usuc si balangan in aer, cu dragoste, obiectul care aduce linistea si i-l dau, spasita…
Ce sa fac?
delia
Submitted on 2012/11/03 at 4:03 pm
…greu sa sfatuiesti pe cineva ce sa faca intr-o asemenea situatie, mai ales ca nu am trecut prin ea cu niciunul din ambii mei copii. Ei nu au dorit deloc sa tina in gura asa ceva. Niciodata. Din fericire, imi dau seama acum, cand vad ca poate fi o problema. Totusi, ma gandesc ca va veni vremea si acestui “dezvat” ca si in cazul pampersilor, nu? Nu am auzit pe niciun copil sa mearga la scoala cu pampers. Rabdare deci si lucruile se vor aseza de la sine.
Natalia
Submitted on 2012/11/03 at 6:16 am
Caz real, nu vis-a-vis de suzeta, ci de suptul degetului : fetita mare, vreo patru-cinci ani, constienta ca “nu cadreaza” sa-si mai suga degetul, fara probleme in timpul zilei, dar care isi sugea in mod reflex degetul noaptea. Necaz mare, mai ales ca de la supt facuse o batatura pe dosul degetului. S-au incercat toate metodele posibile si imposibile, cu acordul deplin al subiectului – voia si ea, mititica, sa scape de obicei, dar fara nici un rezultat. Vine in vizita din alt oras bunica din partea mamei ; i se prezinta cu multa obida batatura, se expun cauzele, esecul oricaror incercari, etc…. Bunica o intelege, “compatimeste” impreuna cu ea, o alina, si in cele din urma o consoleaza spunandu-i : “Lasa, scumpa mea, ca se poate trai foarte bine si asa, tu sa fii sanatoasa ! Numai ca…. (pauza si clatinat trist din cap)…cu batatura asta nu cred ca te mai mariti vreodata…” Cum probabil intuiti, prostul obicei a disparut repejor
Simoniq
Submitted on 2012/11/02 at 11:25 pm | In reply to ulicica.
))))))))))
terapia prin joaca. felicitari!
*
Draga Alice, iti recomand sa vorbesti cu traineri (exemplu Otilia Mantelers), te mai sfatuiesti asa in general.
Nu cred ca e nimic grav.
Insa orice ati face, mamelor, NU le induceti senzatia de rusine, pedepse corporale, critici si tot felul de chestii. Fiecare chestie isi are rostul ei si atata timp cat nu ameninta dintii nu e cazul sa ne ingrijoram. Probabil la gradi se simte mai independenta si acasa isi doreste mai multa atentie. acolo e printre copiii de varsta ei, se simte tratata la fel, acasa e altceva, in jur sunt copii mari cu preocupari interesante…
ulicica
Submitted on 2012/11/02 at 9:07 pm
Tibisor al meu a fost foarte mare fan suzeta. Intr-o zi i-a cazut pe jos in parc si erau niste ciori pe acolo. Eu am fost rapida dupa ce a scapat-o si i-am ascuns-o, apoi am inceput sa tip ca i-a furat cioara suzeta si alergam ca o nebuna printre copaci speriind ciorile sa ne-o dea inapoi. Cioara n-a vrut si pace. A plans si el, am plans si eu, apoi o saptamana intreaga povesteam amandoi pe la cunoscuti patania noastra cu suzeta. Iar el era foarte incantat de efect si toata lumea il compatimea si am facut un afis pe care l-am lipit pe ici si pe colo, in caz ca cineva vede o cioara cu o suzetat in cioc, sa anunte politia. Asa am scapat de suzeta….
monique
Submitted on 2012/11/02 at 4:32 pm | In reply to Moi.
Acelasi lucru ma macina si pe mine in ultima vreme:cum s-o dezvat pe cea mai mica din cele trei ale mele de acest “viciu” bebelusesc.Ei bine,pana acum nici n-am incercat pentru ca, sincer n-am vrut,iar exclamatiile de indignare ale celor din jur de genul”fetita mare,…cu suzeta…?!” sau fraze precum”da-mi-o mie,ti-o fur,arunc-o!”nu faceau altceva decat sa ma determine sa nu-i spun nimic in legatura cu subiectul;sunt convinsa ca si asupra ei aveau acelasi efect,daca nu mai mare.Acum,cand m-am hotarat sa o conving vad ca nu prea am sanse de izbanda si nici nu vreau sa o oblig.La anul,cand va merge la gradinita,spune ea ca o va lua cu ea ,dar acolo o va ascunde in gentuta.Eu o las asa,dar am pregatit-o pentru momentul final de adio,spunandu-i ca Suzi va trebui sa plece in lumea suzetelor colorate si frumoase,acolo o asteapta prietenele ei,tot acolo s-au dus si cele stricate si rupte,in lumea minunata a suzetelor.Mi-a raspuns pentru prima oara pozitiv,dar adaugand un “nu acum,mai tarziu,mami,sa ma fac mai mare”.Cand am mers prima oara in Italia am ramas uimita vazand atatia copii mari in carucioare,cu pampersi sau cu suzete.Sa-i lasam si pe ei sa faca ce simt,pana la urma este prietena ei mica intr-o lume mare,mama si tata sunt mari,surorile ei sunt mari,doar ea si Suzi sunt mici…
Mihaela
Submitted on 2012/11/02 at 4:12 pm
Buna Alice,
si eu sunt in aceiasi situatie cu fetita mea, insa sincer nu mi-am pus problema sa o dezvat, desi are 2 ani si jumatate. O vad clar ca are nevoie de ea, ca o alina suptul suzetei si nu ma indur sa i-o tai sau sa i-o ascund cum mi s-a sugerat. Sa fiu sincera nici nu ma deranjeaza in mod deosebit, sunt sigura ca va veni si vremea cand o sa renunte. E musai sa renunte acum?
Andra
Submitted on 2012/11/02 at 3:25 pm
Alice lasa-i suzeta Izei…va renunta singura…nu e pregatita inca..e deja foarte bine ca nu o foloseste la gradinita.Fetita mea avea o jucariie de plus un soricel lung la care ii baga codita in gurita..nu vroia suzeta numai pe soso..si uite asa cu soso peste tot ..iti dai seama ca esti o norocoasa cu suzeta,nu?Intr.o zi pe la 3 ani am taiat codita care oricum tot se rupea si eu o coseam la loc..si nu l.a mai vrut pe soso.il tinea numai in brate ,dar nu mai baga codita in gurita.Acum fetita mea are 8ani si zimbeste cind isi aminteste de Soso.Te citim amindoua cu drag!
R.
Submitted on 2012/11/02 at 3:00 pm
Sfat primit la ortodont – pentru cazurile in care nu merge altceva se taie treptat, putin cate putin, din varful suzetei, pana nu va mai avea ce sa tina in gura si va renunta, nu brusc, ci in ceva timp.
Moi
Submitted on 2012/11/02 at 2:58 pm
Alice, imi place grozav cum sta Izuca lungita pe clape. Spre deosebire de Iza si Victor care fiecare dintre ei incearca sa le faca sa sune cat mai armonios, Iza le-a gasit o intrebuintare cu totul inedita )
Trebuie sa-ti spun ca fiica mea a refuzat dintr-un inceput suzeta in favoarea, mult mai gustoasa a propriilor degetele. Am folosit tot felul de tertiputi in speranta ca va renunta la aceasta placere. Cand insa a ajuns la gradinita si cum dormea acolo, rusinea de colegii ei care ii spuneam eu ca vor rade mult de ea a determinat-o ca treptat sa renunte la obicei. Lucrul nu s-a intamplat brusc ci in timp doar insa din propria ei initiativa. Sunt convinsa ca asa va fi si cu Iza, cand rusinea pentru suzeta din gurita o va domina sigur va renunta la ea. Curand va veni si aceasta clipa. Nu te necaji, este o treapta din multele pe care viata i le va aseza in cale. Zglobie cum o stiu le va urca cu usurinta.
O strang in brate cu tot cu suzeta.
Va imbratisez cu dor pe toti.
Numai bine, draga mea Alice
florina
Submitted on 2012/11/02 at 2:37 pm
Buna, Alice!
Iti impartasesc din experienta mea, poate iti este de ajutor.Fetita mea a renuntat singura la suzeta pentru ca rontait-o pana s-a gaurit si efectul nu mai era acelasi. Eu m-am incapatanat sa nu cumpar alta, asa ca a renuntat singura la ea, cata vreme nu ii mai oferea aceeasi senzatie ca o suzeta fara gaura.
Deci, poate daca faci o gaurica in suzeta…
ioana
Submitted on 2012/11/02 at 2:27 pm
Alice, pe mine doar rusinea ca ma vor vedea baietii la scoala, in clasa I, m-a dezvatat de accesoriul cu pricina. Si acum tin minte ziua in care de buna voie si nesilita de nimeni l-am inchis – definitiv – intr-o poseta. Pana atunci, zadarnic s-au chinuit parintii mei sa ma faca sa renunt la acest obiect:).
Va cer iertare ca doar asa am putut reposta o parte dintre comentarii. Am vrut, totusi, sa nu se piarda cuvintele voastre pline de bunavointa si intelepciune. Va multumesc!
la noi a trecut catelul si a muscat din ea…(am taiat tetina) si i-am dat-o asa…consolandu-l cu mangaieri si tot tacamul…si noaptea i-o dadeam, isi amintea in somn de catel…si-l si striga la un moment dat in noapte! si totusi nu s-a suparat pe catel!!
La unii copii merge cu minciuni…ca a luat-o/furat-o nu stiu cine…altii stiu ca parintii pot cumpara alta de la magazin, asa ca nu merge cu mintitul… Pana la urma va renunta singurica, e mai bine sa fie liniste in familie, nu? 🙂 Asa cum spune o cititoare mai sus, in alte tari vezi copii mari cu pampers, suzeta sau in carucioare -ii duce la gradinita, grupa mare. Nu exista retete, fiecare copil e unic. Ai putea s-o dezveti, dar cu suferinta din partea tuturor… Nu cred ca merita, mai devreme sau mai tarziu renunta ea; incearca mereu cu ‘vorba buna’- hai ca esti domnisoara, hai, arunc-o, ca sa-ti creasca dintii frumosi, nu ca la vrajitoarea din „Hansel Si Gretel”…etc. Bafta! Va imbratisez!
ah, ma intereseaza si subiectul asta. Mai e de actualitate? S-a mai intimplat desprinderea de suzeta?
Nu, Iza cere si acum suzeta la culcare si cand e suparata… Si eu i-o dau. Merge la gradinita si sta acolo toata ziua, evident, fara suzeta. Dar acasa cere inainte de culcare si eu ii dau suzeta.
de cand te-am descoperit (de fapt corect ar fi „v-am descoperit” caci nu pot sa o uit pe Simona care imi smulge cate un zambet cu ale ei scrieri indiferent cat mi-e de neagra ziua) abia astept randuri noi…imi place sa le reiau si pe cele de acum cativa ani, caci simt ca le pot reciti la nesfarsit..si in chinul de a-l dezvata si pe feciorul meu de suzeta, evident fara nici un rezultat, mi-am adus aminte de poza cu Iza pe pian..si de fragmentul tau pe care atunci l-am ignorat si cred ca am si gandit ceva de genul „ei, parca nu ar fi lucruri mai grele de facut pe lume”)..si iata-ma din nou aici..intelegand acum pe deplin dificultatea acestui lucru..cerand si eu sfat si incurajare – pe de o parte ma simt ca un tiran care-l despoaie de tot pe copil de sentimentul de a fi mic si alintat, pe de alta parte ca un adult iresponsabil care nu e capabil sa faca un pas corect si sa se tina de decizia luata..dar pana la urma cum e mai corect? mi se rupe inima ca il aud plangand, dar ma simt (exact cum spuneai si tu) fara autoritate; stiu toate efectele negative ale suzetei la varste peste doi ani si nu pot totusi sa ma impun si sa fiu ferma..sper sa gasesc raspunsul cel mai bun aici cu ajutorul vostru..sau o scanteie, o sclipire si un dram de curaj