În copilăria mea nu se vorbea despre valori, iar lecțiile erau lăsate cu mult mai mult în seama școlii decât se întâmplă azi, când orice părinte cât de cât responsabil se străduiește să fie mai bun decât au fost cei care l-au crescut, mai înțelept, mai informat, mai generos în ceea ce le oferă copiilor săi. Dar azi, să recunoaștem, e și cu mult mai ușor, pentru că rafturile librăriilor gem de cărți de parenting, iar cinematografele nu mai despart părinții de copii, propunându-le producții minunate pentru o tabără, dar de nesuportat pentru cealaltă.
Filmele copiilor mei mă învață pe mine, înainte de toate, câte o lecție – în timp ce ne bucurăm în familie, petrecem un timp plin de emoție împreună, ne dăruim, unii altora, o experiență la capătul căreia zâmbim mai mult și știm mai mult. Și, dincolo de povestea scrisă impecabil, cu umor și suspans la care au trudit cei mai talentați scenariști ai lumii, se lasă în sufletul nostru un zaț de frumusețe pe care deja nu mai știu cum altfel l-am putea căpăta.
În căutarea lui Dory, continuarea poveștii splendide În căutarea lui Nemo, pe care noi o vedem iar și iar, ca să ne răsfățăm inimile, merge cu bucuria și mai departe, derulând în culori și imagini fascinante o istorie despre generozitate și toleranță, despre acceptarea celor care nu sunt ca noi și despre dragostea care învinge diferențele. O poveste despre cât de frumoși suntem când ne acceptăm cu sufletul deschis până și cusururile, ce pot deveni, până la urmă, atuuri nespus de prețioase într-un destin unic și irepetabil.
Nu ne putem rătăci niciodată atunci când lăsăm inima să ne călăuzească, chiar dacă drumul poate fi întortocheat și plin de obstacole.
În căutarea lui Dory este un film de văzut și de revăzut, în familie sau între prieteni. Este un film care poartă în el toate miracolele tehnicii secolului XXI, dar și toate revelațiile aceluiași secol al valorilor profunde și splendide. Este un film în care și părinții și copiii vor râde cu poftă și vor lăcrima de drag, luând cu ei acasă o poveste numai bună de dezbătut, povestit, repovestit și, pur și simplu, iubit.
Ne vedem la cinema, da?
