Nu, nu tin in brate un ursulet de plus. E chiar Iza noastra, pe cand avea doar 3 luni, iar noi o purtam pretutindeni in tara, in turneul de lansare a Cartii Dragostei- Avon, in martie 2010. Am tresarit de emotie cand am gasit-o, am ras si am lacrimat un pic de dor – fiindca mie imi este si-mi va fi mereu dor de toate varstele copiilor mei pe care, desigur, ii vreau mari si sanatosi, dar ii mai vreau putin si asa, mici, cat sa-i pot ridica in brate ca pe niste ursuleti de plus.
Categorii:
Iza
superb… emotionant… aceleasi trairi le am si eu. Ai dreptate, as vrea sa-i vad mari, sanatosi,frumosi si cu reusite in viata, dar… , parca as vrea sa mai ramana un pic asa cum sunt acum. inocenti in intrebarile lor, in purtarile lor specifice varstei, lucruri de care imi va fi cu adevarat dor peste ani si pe acre stiu ca nu le voi mai regasi decat in amintirile mele. Sa fiti sanatosi Alice cu totii.