Iza spune tot mai multe cuvinte, desi, totusi, nu vorbeste coerent, iar eu imi amintesc ca primii mei copii vorbeau limpede la doi ani jumate. Noi o intelegem si ii deslusim semnele si cuvintele, ingrijorandu-ne de nevorbirea ei si uimindu-ne cum a ajuns la cuvintele stranii, care nu seamana deloc cu termenul original.
In primul rand, spune ca o cheama I-A, (iia), pentru ca e clar ca pe „z”-ul din mijloc nu-l poate rosti.
I-A vine si imi cere “tite”- si eu stiu ca vrea clatite. (Am invatat sa facem si noi clatite din faina integrala, cu gem fara zahar, cum ne-a povestit intr-un interviu Daciana Sarbu, dar asta e alta poveste…)
Zice “chide”- pentru deschide, “chei” pentru inchei.
“Iaie”- inseamna baie.
„Mou” se traduce prin mall.
Dar vin apoi cele cateva cuvinte a caror sonoritate traieste prin sine si nu s-a nascut prin repetarea cuvantului consacrat:
„Uau” e camera de joaca sau locul de joaca din parc.
„Ahau” e televizorul.
„Enei”- mancarea.
„Nai”- bani.
Si apoi vin gesturile:
O mana pe burta – s-o imbrac
O bataie pe cap, sa-i pun caciula sau palaria…
Si exista repertoriul celorlalte cuvinte pe care I-A le pronunta corect: apa, pipi, nani, mami… Cele care ne mai alina ingrijorarile de parinti care ar vrea sa-si vada copilul in fruntea plutonului de vorbitori, mergatori si cautatori ai fericirii.
Alice, sunt aici de fiecare data cand e vorba de Izuca noastra si sunt prin preajma si cand e vorba de toti copiii vostri, care-mi sunt si mie tare dragi.
Nu te ingrijora de vocabularul ei restrans si ciudat. Am convingerea ca atunci cand va vorbi coerent si pe intelesul tuturor va fi toata lumea surprinsa de textele pe care le va avea de spus. Mi-e teama, de pe acum, ce intrebari incuietoare va va pune. atunci sa vedem ce vei scrie in jurnalul copiiilor tai. Vom fi si atunci impreuna si ne vom amuza copios. Pana atunci va imbratisez in zi de vineri si zi de concediu, scurt, pentru mine.
exact asa va fi, asa e. suddenly va incepe sa spuna diverse. deocamdata nu se streseaza prea tare. 🙂 sau va pune la incercare :))
In primul rind Iza este un copil foarte foarte dragut ca aparitie, iar limbajul ei este acum ca o poarta pe care ea si-o construieste in ritmul ei spre lumea magica a unei copilarii fragede.
Poate ( eu doar asa cred)pentru ea este greu acest inceput, nou-premiera, pentru fratii ei mai mari este amuzant si frumos, iar pentru parinti este minunat si putin ingrijorator.Dar fiecare copilas- inger are tempoul si candoarea inegalabila specifica lui.Mult, mult mai tirziu in viata aceste „necuvinte”(vorba poetului) vor si nestemate ale amintirii intregii familii.
O vad mai in toate pozele pe Iza cu suzeta in gurita.Ar fi timpul sa o obisnuiti fara ea.Din aceasta cauza porneste mai greu cu vorbirea.O spun din proprie experienta( cu copilul meu)
Da, Mona, asa ne-au spus si la gradinita. Din pacate nu reusim s-o dezvatam, pur si simplu nu reusim. I-am facut un program si acum masuram timpul si micsoram intervalul in care sta cu suzeta, de la o zi la alta…
Traieste intr-un univers magic, caruia noi, adultii, i-am ratacit de mult cararea. Vine pe cale cu pasii ei mici, in ritmul ei miraculos Limbajul fiecarui copil est unic, ca o incantatie
Lucian Blaga nu a vorbit pana la 4 ani.
Mi-e nespus de dor de toate varstele fetei mele.De multe ori regasesc – ea fiind acum mare – intr-un gest, intr-o privire, intr-un anume licar, chipul unei varste. Si ma copleseste o sfasaietoare fericire. De parca niciodata nu mi-as fi dat seama suficient de clar cat am fost, cat sunt de binecuvantata.
Esti de trei ori binecuvantata.
Alina, nici nu stii cat de bine iti inteleg dorul, eu de spaima asta, de dorul asta scriu acum, incercand sa tin varstele in loc. Mi-e dor de fiecare etapa a vietii copiilor mei, mi-e dor sa ii tin in brate si sa-i hranesc la san, mi-e atat de dor, uneori, incat imi vine sa plang. Asa e, sunt de trei ori binecuvantata si nu am cuvinte de ajuns ca sa multumesc pentru asta.
:))
Acelasi lucru mi se intampla si mie, primul copil vorbea bine la 2 ani si jumatate, pe cand al doilea e un pic mai comod, sa zicem… Si ca pomeneai de cuvinte ciudate:
„uaua” e Rares
„tan” e Bogdan
„pic” e lapte
„falema”= masina, „borfalema”= binenteles, bormasina:)))
„dulucu”= gunoi
E o perioada amuzanta, asta cu cuvinte stalcite, o perioada care sigur o sa treaca 🙂
Era sa mor de ras la „borfalema”! Cat de corect functioneaza compunerea cuvintelor din limba lor, limba vorbita de ei are logica si demnitate.
E o scumpa, Izuta! Si sunt asa de dragalase cuvintele ei…
Daria noastra cea mica a mers si a vorbit mai tarziu fata de alti copii si mai ales fata de fratiorul ei mai mare. Am ajuns insa la concluzia ca nu avea nevoie sa o faca, noi doi am stat cu ea aproape ceas de ceas pana aproape de doi ani: eram mereu acolo sa-i satisfacem si nevoie si dorintele, n-avea de ce sa se exprime sau sa se deplaseze. Dar ne auzea, asimila si abia cand a mers la gradinita ne-am dat seama cat de multe vorbeste si face.
Are sa fie bine, sunt sigura de asta! Noi ne facem griji ca asa e „job description”-ul :).
Am observat ca sunt copiii care vor sa cucereasca lumea si-atunci comunica, se exprima, se deplaseaza mult mai devreme (cum e baietelul nostru Alex) si altii care asteapta linistiti ca lumea sa ajunga la ei (cum e Daria noastra si probabil si Iza voastra) si aparent capata deprinderile firesti mai incet.
Catalina, eu sunt macar multumita ca stiu ca noi am stat si-am vorbit cu ea tot timpul, daca am fi lasat-o pe mana vreunei bone ne-ar fi invadat vinovatiile, am fi zic ca nu vorbeste fiindca am lasat-o cu cineva strain. S-ar putea sa nu vorbeasca, fiindca nu are nevoie. Dar de maine o ducem mai des la gradinita, iar din toamna incepem cu adevarat… Presimt ca acolo va vorbi.
mie mi se pare cel mai haios ca vorbeste cu suzeta in gura si ca o tine foarte bine (cumva neinteles pt mine, fizic) ca sa se poata exprima. nu o scoate ci o tine f bine pe varful limbii si vorbeste cu ea in gura: „da!” :))) mie asta mi se pare genial 🙂
Va vorbi ea curand. si pana la urma, lavarsta asta se spune ca trebuie sa inveti ceva nou, o limba noua, orice ca sa punem creierul in miscare, fiindca nu mai e ca atunci cand studiem la scoala; asa ca asta e testu’ :)))
Simoniq, da, e foarte haios, insa Ilona era si mai haioasa, ea vorbea perfect, asa ca scotea suzeta din gura si, cu ea tinuta in mana asa, ca o tigara, spunea o fraza complicata: Mami, hai sa mergem acum sa cumparam o papusica, fiindca stii ca mie imi plac foarte mult, apoi indesa suzeta la loc in gurita si tacea…
:))))))))))))))))))))