Am fost doar noi si iubirea noastra. O dupa-amiaza cu rasfat si cantec, cu tort cu Mos Craciun si sampanie rece si pentru cei mari si pentru cei mici, cu Happy Birthday to You (cantecul preferat al Izei, invatat la gradinita), cantat de mai multe ori…
Sigur ca, undeva, in adancul sufletului, am regretat ca nu ne-am putut organiza pentru o petrecere mai mare, dar, pe de alta parte, vazand zambetul larg si senin al sarbatoritei noastre mi-am dat seama ca pentru ea a fost mai mult decat desavarsit asa, cu „toti ai mei acasa mia”, cum spune chiar Izuta.
Categorii:
Iza
La multi ani Izutei!
La multi ani si voua!
Un copilas nascut din atat de multa iubire nu poate deveni decat un adult fericit si implinit!
Cat de repede a crescut! Parca ieri era o papusica mica-mica si cuminte, facand nani intr-un cosulet, mereu cu mami si cu tati, care se imbratisau cu drag privind minunea care aparuse din marea lor dragoste!
Toata fericirea din lume pentru voi!
La multi ani, Amore-Iulia, scumpa mea! Te imbratisez cu dor.
Iza ar fi trebuit sa vorbeasca mai coerent la 3 ani. Cam prea multe cuvinte pocite…
Bine ca in sfarsit ai imbracat copilul ala in alte haine, ca ma plictisisem sa o vad mereu in hainutele ale amov.Presupun ca I-au ramas mici..ca altfel…cine stie?!
Craciun fericit si tie, Patricia, bunatatea ta sa se rasfranga inzecit asupra destinului tau si al copiilor tai.
Patricia, ma intreb uneori cum puteti voi, oamenii cu suflete atat de mici, sa traiti, cu ce va umpleti inima, ce mai poate supravietui in voi cu atata otrava ce va curge in vine? Imi zic apoi ca trebuie sa fiti tare nefericiti cu voi insiva si de aceea atat de preocupati a otravi existenta altora, sperati astfel ca a voastra sa para mai suportabila. Imi e mila de sufletul tau atat de negru ( chiar si in preajma Craciunului) si sper ca Dumnezeu sa aduca o minune in viata ta ca sa poti deveni mai toleranta.
P.S. Alice cred ca se inseala, eu as paria ca nu ai copii…
Popescu, iti multumesc ca imi iei apararea. Ma rog si eu alaturi de tine pentru minunile Craciunului. Care sa vina si in vietile noastre si in vietile celor cu suflete otravite, ca sa ne fie, tuturor, mai usor. Primeste imbratisarea mea cu recunostinta. Craciun fericit!
Incredibil, ce preocupari au unii oameni inainte de Craciun:)… Probabil vorbele pline de rautate ii tin loc de colinde, de iubire, de familie… De fapt e trist ; nu putem judeca astfel de lucruri…
Craciun fericit tuturor!
Draga Alice,
Mi-as dori sa nu percepi mesajul meu ca fiind unul rauvoitor sau chiar impertinent, nu e nici o frustrare revarsata asupra cuiva care ar avea ceea ce eu nu am, caci am si eu o familie frumoasa. Ce nu inteleg eu, desi te apreciez ca jurnalist, e aceasta avalansa de destainuiri intime ale familiei tale, de stari, de momente, de trairi, aceasta avalansa de poze cu copiii tai pe facebook, aici si poate si in alte locuri. Eu nu o inteleg, mie imi pare a fi un sacrilegiu, e ca si cum ai dori sa arati lumii intregi ca esti fericita, e ca si cum acest fapt nu s-ar petrece daca nu le-ai dezvalui tuturor. Sau e doar interpretarea mea? Si acest lucru te face vulnerabila, foarte vulnerabila, pentru ca tu dezvalui ceea ce marturisesti peste tot ca ti-e cel mai drag. E adevarat, te admir pentru curajul de a te arata asa cum esti, de a-ti arata copiii asa cum sunt si pentru lipsa de obiectivitate. Da, exact, pentru lipsa de obiectivitate te admir. Personal n-as putea niciodata declara in public, la liberul acces al tuturor, ca am copii frumosi cand de fapt ei nu sunt deloc frumosi. Sunt frumosi pentru mine, ca sunt mama lor, dar pentru restul? Ii expui, iar mie acest lucru imi demonstreaza ca tu nu poti trai altfel, ca fericirea ta depinde de ceilalti, in sensul de a o arata. Poate ar trebui sa te mai gandesti la acest aspect. La multi ani Izei.
Draga Bianca, suntem oameni liberi si, uneori, nu avem nimic de ascuns. Poate copiii tai nu sunt frumosi si destepti decat pentru tine – iar faptul ca ai scris asta ma face sa cred ca de fapt nu ai copii -, ai mei sunt frumosi si destepti pentru toata lumea, sunt iubiti si apreciati la scolile si gradinitele lor, sunt premianti, fac sport, canta, danseaza, au prieteni, toti cei care ii cunosc ii indragesc si ii admira. Cum adica lipsa de obiectivitate? Asta vrei sa spui, vrei sa vii la mine pe blog, in casa mea, inainte de Craciun, sa-mi spui ca am copii urati si prosti? Parca nu imi vine sa cred, probabil inteleg gresit mesajul tau prietenesc. Nu expun nimic, doar impartasesc cu prietenii mei lucrurile frumoase si bune care ni se intampla. Eu scriu de-o viata, scriu de cand nu aveam copii, de cand eram singura, de cand eram trista si imi petreceam adesea noptile de sambata spre duminica suspinand si scriind de singuratate si de dor. Sa-mi fie rusine ca viata mea e frumoasa acum? Toti oamenii care au familii frumoase, copii, realizari, au albume pe Facebook si arata lumii, cu mandrie, bucuriile lor. Nu cunosc niciun om care sa aiba cont pe Facebook si sa nu fi publicat macar o poza frumoasa cu copiii lui. Ce e rau in asta? Eu scriu pentru prietenii mei, pentru cei care gandesc asemenea mie, pentru cei care au cu adevarat familii implinite si fericite sau pentru cei care nu au, dar isi doresc, deschis, sa aiba: lor vreau sa le dau incredere si curaj. Cred in marea dragoste si ii indemn pe cei din jurul meu sa lupte pentru a o gasi si pentru a o pastra. Apoi, oamenii care au gasit-o devin generosi si buni si vor incerca sa dea mai departe mesajul lor de fericire, o reteta atat de simpla si atat de curata: sa fii autentic, sa fii ceea ce esti, sa iubesti lumea cu generozitate… Iar fericirea mea nu depinde de nimeni, doar de Dumnezeu si de bunatatea Lui, care ne-a dat-o si care ne-o ingaduie in fiecare zi. Ca dovada ca mi-o traiesc fara sa cer incuviintarea cuiva, ca noi ne iubim fara sa cerem nimic de la nimeni, ca nu suntem mondeni, ca nu povestesc niciodata nimic scandalos, ca nu avem haine si masini de fite si nici prietenii din interes. Iti multumesc pentru urari, iti doresc sa ai Craciun feriict, care sa iti aduca in suflet lumina, liniste si adevar.
P.S. Te rog, arata-mi si mie contul tau pe Facebook, ca sa invat de la tine. Din moment ce stii contul meu si pozele mele, e clar ca ai si tu unul. Hai sa ne imprietenim, sa pot invata de la tine. Fii binevoitoare pana la capat.
La multi Izei,cu putina intarziere pentru care cer iertare!
Sunteti frumosi,dar cum ati putea fi altfel,cand emanati iubire si bunatate prin toti porii!
Si stii ceva Alice,tu erai frumoasa si cand erai trista si insingurata,esti un om daruit cu ceva atat de special incat transmiti,ai aceasta capacitate care nu e la indemana oricui.
Sarbatori senine,cu drag si de drag!
Irina, iti multumesc din suflet pentru urari si pentru cuvintele bune. Cand te-am citit, am zambit gandindu-ma ca nu stiu daca eram mai frumoasa, dar cu siguranta eram mai slaba – fiindca acum ma lupt mereu cu cateva kilograme in plus. Dar asta e o alta, eterna discutie. Multumesc, din suflet, pentru toate intalnirile noastre!
O familie superba!
La Multi Ani!
laest, imi esti draga pretutindeni unde te citesc. Multumesc!
Am vazut deseori parinti neintelepti, care cauta sau chiar sadesc situatii conflictuale in contextul carora sa isi „apere” cu ferocitate copiii proprii…deseori asta seamana cu dragostea – parca te poti pune impotriva..? – in fond, sunt doar prilejuri de defulare…violenta, amaraciunea si frustrarea stau sa izbucneasca si ce prilej mai bun decat cand „gresesc” copiii, mai ales ai altora? Ca sa ai ce apara, trebuie sa generezi un conflict, sa gasesti un motiv, ceva , acolo…
Draga Alice, din pacate blogul tau nu este accesat doar de parinti iubitori, capabili sa se bucure alaturi de tine de fericirea pe care ti-o aduc copiii si dragostea impartasita.Nimic nu e mai greu si, uneori, mai riscant, decat sa fii „tu insuti”.Doamna care te-a bruftuluit a parodiat grija fata de familia ta, ascunzandu-se de ea insasi indaratul unei masti de corectitudine si dand lectii de etica. Logic si aproape convingator. Numai ca nimic nu iese mai usor la iveala decat lipsa dragostei. Ea se reflecta fara gres in ceea ce ai de oferit. In cazul dansei,carcoteli otravite…Un pic de mov nu ar strica nimanui…
Alina, am sa tin minte expresia ta minunata: un pic de mov nu ar strica nimanui… Imi pare rau ca exista atata tristete si nefericire pe lume. Imi pare rau din tot sufletul. I-as tine la piept pe oamenii rai, ca sa primeasca un pic de iubire si sa se vindece macar pentru o clipa. Aproape cum spune Ana Blandiana, in splendida sa „Eclipsa”.
Renunt la mila greu ca la un viciu,
Cu mila sunt drogata de copil.
Alb instelata de ridicol plang
Langa fricos, langa invins, langa umil.
Ii plang pe prosti si prostii ma inving,
Surazatori sub steaua mea sterila.
De gingasie tot mai mult ma-ntunec
Si pier de umanism si mila.
Induiosate maini intind sa mangai
Fiare gonind spre mine hamesite,
Si-mi pare rau ca n-o sa mai sarut
Si botul care ma ucide.
Nici n-am trait spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins in tarna radacini genunchii,
Si-mi trece viata incercand sa-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
Am ris cu pofta alaturi de asa o familie frumoasa si nu pot decit sa multumesc pentru ca mi-ati ingaduit sa iau parte la petrcerea Izutei M-ati facut sa retraiesc in minte perioada cind am fost mamica de copil mic –acum sunt mamica de copil mare !Dumnezeu sa va ofere tot binele din lume si sa ne mai invitati la petrecerile familiei dumneavoastra .
Multa sanatate si noroc!
Dragostea mea, scriitorul meu drag si fara seamana pe lume,
Sa-ti traiasca minunea ani multi si senini. Iar tu sa ramai mereu la fel de tanara si de frumoasa ca acum. Si de senina si de implinita. Aniversarile care vor urma te vor gasi la fel de indragostita – asta e o certitudine, nu o urare :).
La ceas aniversar si in ajun de mare sarbatoare, iti multumesc pentru toti acesti ani, in care m-ai obligat sa-mi pastrez sperantele intacte. Iar pozele de mai sus ma obliga sa continui a spera. Ii scriam recent si Simonei (i-am recitit intregul blog intr-o noapte de dor si insomnie) ca sunt naucita de cum a trecut timpul. Si fericita si mandra de noi ca am traversat vesnicii de singuratate si ca ne-am ridicat dupa (prea) multe caderi in gol…
Voi ati impartasit si tristetile profunde, si bucuriile inaltatoare. Iar eu, cititoate, prietena, am avut, citindu-va pe voi, alinarea ca nu sunt singura dezamagita crunt de viata, de profesie, de dragoste. Iar acum am certitudinea ca daca nu incetezi sa crezi, destinul nu are cum sa nu se induplece.
Nu achiesez la toate parerile, nu impartasesc toate temerile, nu gasesc fiecare retorica relevanta si e normal sa fie asa. Insa ma inspir mereu si invat mereu. Nu am copii, insa citindu-te pe tine am inteles mai mult eforturile crancene ale unei mame, obligatoriu impachetate in zambete. Si am apreciat mai mult ce-a facut mama pentru mine. Si in fiecare postare a ta regasesc un motiv de recunostinta fata de mama.
Ne aratam prietenilor cu ceea ce ne defineste, cu ce avem mai bun si mai frumos. Asa si trebuie. Tu ai copii frumosi si carti, si reviste… Eu am poze din vacante si prieteni buni (si recursuri :P).
Nici nu e relevant daca e corect sau gresit sa ne expunem intreaga viata. Vorba cuiva, pe pagina de facebook se impune aplicarea unui principiu de tip „restaurant”: nu-ti place ce se serveste, nu esti tinut cu forta. Astfel ca, a intra in casa si in viata cuiva si a adresa critici, nu poate fi decat un mesaj inteles gresit (caci altfel ar fi revoltator sa fii certata chiar… in patul tau si pe muzica ta, vorba cantecului).
Te pup, te imbratisez si ma usuc de dorul tau. Sa ne revedem cu bine.
Sarbatori luminate!
Andrada mea superba, e cea mai frumoasa scrisoare de dragoste pe care puteam sa o primesc vreodata! Nici nu am cuvinte sa iti multumesc, nici nu am maini sa iti scriu, atat de tare m-am emotionat, atat m-am ravasit, de bucurie, de drag, de rusine, de dor, de iubire. Pe curand, pe totdeauna, draga, frumoasa si buna mea prietena!
La multi ani Izei si sarbatori fericite intregii familii!
Sunteti frumosi, Alice, iti spun cu toata obiectivitatea, e o placere sa vezi o familie fericita, e o bucurie sa vezi fetze zambitoare de copii, parinti indragostiti, e o speranta pentru toata lumea!
Nu stiu de ce dai drumul pe blog comentariilor rautacioase. Pune-le direct in spam si nu te mai necaji din cauza lor, in definitiv e bucatica ta de net, scrii ce vrei, pui ce poze vrei si nu trebuie sa dai socoteala nimanui!
Te imbratisez!
R., asa am sa fac, e bun si intelept sfatul tau. Aici ne intalnim doar intre prieteni- care se pot sfatui sau critica prieteneste. Te imbratisez si iti multumesc. Craciun fericit!
Am venit repede, dupa ce am vazut pozele, sa scriu cit de frumosi sint copiii, cit de multa bucurie am vazut pe chipurile voastre si cit de tare m-a binedispus asta. Nu lasa vorbele unor persoane neimplinite, frustrate sau castrate sa iti strice bucuria. Felicitari si pentru lungimea fustei 😉 cred ca asta le-a pus capac doamnelor comentatoare de mai sus: sa ai peste 40 de ani, 3 copii frumosi si destepti, un sot superb si iubaret cu care sa te saruti cu pasiune si sa mai porti si fusta scurta e prea mult pentru ele.
CarmenP, imi lipseste adesea intelepciunea ta si ma gandesc la tine. Te imbratisez si iti multumesc. Nu port fuste asa scurte decat cand stau pe acasa. Sau in vacanta. La serviciu merg imbracata regulamentar. Oricum, ca sa citez din Motu’ Pittis, parafrazand, „nu conteaza cat de lunga-i fusta, important e cat si cum gandesti”:):)
Craciun fericit!
Craciun fericit si voua!
Promit sa trec mai des pe-aici, de fapt sa comentez mai des ca de intrat intru zilnic 🙂
Iti doresc sarbatori minunate, alaturi de familia ta frumoasa.
Abia atunci cand te lauda toata lumea este intelept sa te ingrijorezi.
„Armonie” nu este totuna cu „unison”. cum nici „dar” si „profit” nu inseamna tot aia. Sunt cai ce duc in locuri foarte diferite.Unul te apropie, celalalt te instraineaza.
Eu cred ca ai ales sa primesti mai degraba o imbratisare decat ropote de aplauze. Si ma bucur din suflet pentru tine.
Da, Alina, asa este, am ales imbratisarea, nu aplauzele. Si o dau mai departe, catre toti cei dragi. Te imbratisez si pe tine, Craciun fericit si mii de multumiri.
Pare sa fi fost o petrecere pe cinste !:) Mi-am amintit cu nostalgie de prima aniversare a fetitei mele,doar mica noastra familie si un tort mare !Si coifuri,baloane si veselie !
Sanatate si viata frumoasa Izei,spun si eu cu intarziere !:) Si multumesc Alice ca m-ai facut sa rememorez momente unice din viata mea !:)
Draga Alice,
Citesc cu mare drag si incantare, de nici nu mai stiu cati ani, tot ce scri in Tango, pe blog, pe jurnalul copiilor tai.
De multe ori am vrut sa-ti scriu, dar am lasat pe alta data. Astazi am intrat pe blog cu acelasi drag din totdeauna. Citind ultimul post, am citit si cateva dintre comentarii, dar numai cateva randuri scrise de Bianca in 23 Decembrie 2012. Nu pot sa-l citesc pana la capat, nu merita efortul pentru ca nu sunt in aceeasi barca cu Bianca.
Te admir foarte mult, imi placi ca jurnalist, ca mama, ca scriitor. Se vede fara efort ca esti un om minunat, simplu, onest si ca tot faci, faci din pasiune, cu pasiune si nu fara efort. Nu e usor sa fii si mama, si sotie si sa lucrezi in domeniul tau. Mai stiu si eu ca in presa scrisa, in media, in general e greu si este multa nesiguranta.
Sunt si eu mama, sotie, lucrez, mai invat inca, desi am 45 de ani. Stiu cat de greu este sa vrei sa le faci pe toate. Te rog, nu lua in seama rautatile pe care le scriu unii si altii. Tu scrii frumos, esti diferita fata de alti oameni, jurnalisti, scriitori. Scrii frumos, scrii din suflet, cu suflet. Fotografiile facute de sotul tau sunt foarte frumoase, reusite. Copii vostri sunt frumosi, toti cinci, voi de asemenea. Privesc fotografiile realizate de sotul tau, cu drag si cu respect pentru arta si pasiunea cu care sunt realizate. Familia ta este foarte frumoasa, imi plac mult copii vostri. Se vede ca cresc si sunt educati intr-o familie frumoasa. Va doresc sa fiti sanatosi si fericiti. Inca o data, te rog nu pune la suflet rautatile oamenilor. Multi sunt invidiosi, frustrati. Tu le oferi un exemplu frumos, de familie fericita si normala. Te rog, pentru mine, pentru multi oameni care te admira sincer, te iubesc si te citesc cu mare drag, scrie in continuare si ofera un exemplu a ceea ce esti si faci pentru societate. Sa aveti un an bun, foarte bun. Sa fii tu insati si sa gandesti frumos, in continuare. Te imbratisez cu mare drag.
„Sau e doar interpretarea mea?” E doar interpretarea ta, e clar! Daca ai fi citit si alte mesaje, ai fi inteles si nu ti-ai mai fi pus aceasta intrebare fara rost. „Poate ar trebui sa te mai gandesti la acest aspect.” – ii spui tu jurnalistei…mai, mai, oi fi tu marea inteleapta si marea frumusete de te crezi a fi abilitata sa dai sfaturi altora! Zici ca ai si tu o familie frumoasa; da’ cine te crede ca ai fi obiectiva?! Ca prefacuta sigur esti…mesajul tau chiar este unul rauvoitor si impertinent! Nu conteaza ce poti tu sa faci sau sa nu faci in public, tu esti ‘no name’, nu intereseaza pe nimeni sau cel putin nu pe cei care ‘venim’ aici, pe blogul lui Alice, pentru ca ne place! Si-apoi ce cauti pe facebook?! Si de ce mai citesti bloguri?! Invata intai definitia cuvantului ‘blog’, vezi ce inseamna ‘site de socializare’, si-apoi poate te vei mai ‘lumina’ la minte…ca la suflet esti prea neagra, nu e nicio sansa pentru tine… Blog-ul este o publicatie web ce are de obicei un caracter personal; scopul blogu-urilor variaza, iar unul dintre ele este acela de jurnal personal, asa ca fiecare blog-er publica fotografii personale si ganduri intime, daca vrea, ‘desteapto’ si ‘frumoaso’ ce (nu) esti! Si stai acasa, nu-ti mai baga nasul unde nu-ti fierbe oala! P.S. Poti sa nu tii cont de sfatul meu, si eu sunt tot ‘no name’ aici; autoarea blogului este cea care n-ar trebui sa afiseze parerile celor care nu sunt interesati de blog!
CE AM SCRIS MAI SUS E PENTRU VIZITATOAREA CU NUMELE DE BIANCA!
Puteti afisa mesajul meu anterior, de la ora 3:14 pm, ca reply la mesajul persoanei cu numele Bianca, va rog? Acolo am vrut sa ajunga, dar nu am reusit…Multumesc!