A venit doar un pic înainte de miezul nopții, păcălindu-mă și pe mine odată cu copiii. A fluturat ușor draperia dincolo de care ne asezaserăm cu toții ghetele șterse cu grijă de praf, iar în casă a început să miroasă a lapte, a miere și a trandafiri, ca și cum cineva ar fi mestecat într-o oală cu cremă pentru prăjitură.
A venit Moș Nicolae!- am strigat odată cu copiii, sub privirea mustrătoare a soțului meu, care încercase să ne trimită la culcare cu orice chip, dar nu reușise.
Nu ne dăduseram duÈ™i, fiindcă bănuiam că ne-a pregătit o surpriză È™i voiam să vedem pe unde scoate cămaÈ™a cea nouă pe care i-o cumpăraseram noi È™i i-o dăruiserăm seara, de îndată ce ajunseserăm acasă… Dar Paul nu s-a putut apropia de pervaz. Vă garantez! Am stat toÈ›i patru cu ochii pe el È™i nu s-a apropiat deloc È™i, totuÈ™i, niÈ›el înainte de miezul nopÈ›ii, draperia noastră de satin s-a miÈ™cat uÈ™or, ca atinsă de-o boare, È™i noi ne-am repezit să vedem ce s-a întâmplat… Condurii se umpluseră de bomboane È™i flori, de cărÈ›i de colorat È™i de cărÈ›i de citit È™i iubit, de stilouri È™i pixuri, de acuarele È™i de pensule. De lucruri dragi, dorite, aÈ™teptate, visate, cerute sau pierdute mai demult…
L-am iubit dintotdeauna pe Sfântul Nicolae. M-am rugat la el cu glasul acela de copil căruia nu-i era ruÈ™ine să ceară, în rugăciune, daruri după care tânjise nedrept de îndelung. Glasul pe care mi-l regăsesc È™i acum ca om mare, când mă rog, pentru că È™tiu că e nu doar sfântul care împarte cu generozitate daruri copiilor din întreaga lume – iar celor care n-au părinÈ›i le dăruieÈ™te vise frumoase È™i dătătoare de speranță – , dar e È™i cel care face dreptate acelora ce au fost judecaÈ›i sau pedepsiÈ›i pe nedrept, celor cărora li s-a făcut un rău nemeritat. Iar noi trăim, din păcate, într-o epocă a nedreptăților cărora nu le putem găsi leac decât în dreptatea sfinÈ›ilor… AÈ™a că azi, de ziua sărbătorii sale, mulÈ›umesc pentru toate miracolele, pentru toate darurile, pentru toate speranÈ›ele… Și aÈ™ez È™i în cizmuliÈ›ele voastre gândul meu cel mai bun, cuvântul meu cel mai de drag, îmbrățiÈ™area mea cea mai festivă.
La mulți ani! A venit Moș Nicolae si la voi, nu-i așa?
P.S. Dacă sunteÈ›i foarte curioÈ™i, vă spun că mie MoÈ™ul mi-a adus cartea Petronelei Rotar, „Privind înăuntru”. Știu, È™tiu, o să plâng, pentru că Petronela Rotar m-a îmblânzit, iar acum mă revăd în cuvintele ei ca într-o oglindă, dar lacrimile sunt bune, uneori…
