fbpx
„Iubirile trec, copiii rămân…“

Ca peștii

de

Am învăţat să înot din greÅŸeală, fără ca cineva să-mi fi explicat vreodată prea clar cum se face. ÃŽmi amintesc, însă, de clipa aceea neasemuită în care, dintr-o bălăceală într-un bazin de pe marginea lacului Snagov, am simÅ£it că-mi găsesc, fără voia mea, echilibrul. Simt ÅŸi acum secunda aceea de plutire splendidă, dincolo de care m-am simÅ£it îndreptăţită să spun că ÅŸtiu să înot. Pe măsură ce a trecut timpul, însă, am înÅ£eles că nu e tocmai stil de înot ceea ce ÅŸtiu eu să fac, că e doar o formă nu tocmai graÅ£ioasă de a mă menÅ£ine la suprafaÅ£a apei – nu pentru mult timp…

Am reînvăţat să înot alături de copiii mei, care, cu toÅ£ii, alunecă pe sub apă sau la suprafaţă ei ca ÅŸi cum i-aÅŸ fi născut în valuri sau măcar într-o cadă cu apă încălzită. Dar eu i-am născut, ca mai toate femeile lumii, perpelindu-mă pe un pat de spital cât de cât uscat… TotuÅŸi, de câţiva ani încoace, Ilona îmi explică blând, cu talent ÅŸi răbdare de instructor de înot, cum se rotesc braÅ£ele de-o parte ÅŸi de alta a capului, cum se foarfecă gambele ca mersul prin ape să fie rapid ÅŸi uÅŸor, cum se dobândeÅŸte graÅ£ia înotului din trucuri aparent simple, care, însă, trebuie îndelung exersate… Victor îmi da lecÅ£ii de respiraÅ£ie ÅŸi mă convinge să fac tumbe pe fundul bazinului, iar Iza e pentru mine cel mai bun exemplu de curaj ÅŸi de voioÅŸie acvatică – dacă o exista un asemenea termen…

Iza, cât e ea de mică – fiindcă nu a împlinit nici trei ani – înoată ca un peÅŸtiÅŸor îndrăgostit nebuneÅŸte de lumile sale de apă. Dă sârguincios din mâini ÅŸi din picioare, străbate un bazin întreg, pe lungime, Å£inându-se de plută, ÅŸi un bazin pe lăţime, fără plută, înotând cu căpÅŸorul sub apă, chiar ca un peste mic ÅŸi tenace. Sigur că e important ÅŸi faptul că practică un soi de înot încă de la patru luni, că s-a bălăcit în cădiÅ£a de la Baby Spa încă de pe vremea când era doar un bebe grăsan ÅŸi leneÅŸ, că a crescut în lungime ÅŸi-n curaj exersând o dată pe săptămână cu instructorul ei, Mădălin Oprea, care o ÅŸi răsfaţă, dar o ÅŸi pune la treabă… Dar, dincolo de asta, eu mă minunez nu ca bufniţă din banc, ci, în cazul de faţă, precum caracatiÅ£a de pe fundul bazinului, de cât de talentaÅ£i ÅŸi frumoÅŸi sunt copiii mei, de cât de minunat de curajos cresc ÅŸi de câte de multe lucruri am de învăţat de la ei… Åži mă rog, în fiecare zi a vieÅ£ii mele, ca toate strădaniile mele de părinte care munceÅŸte ÅŸi aleargă pretutindeni ziua întreagă să le dea măcar un strop în plus din ÅŸansa de a fi mai fericiÅ£i decât ar fi fost dacă aÅŸ fi ridicat din umeri ÅŸi-aÅŸ fi zis, cum ziceau atâţia părinÅ£i pe vremea copilăriei noastre, „lasă, ce atâtea mofturi, cum am crescut noi o să creÅŸteÅ£i ÅŸi voi”…

P.S. BebeluÅŸul buflei din pozele de mai jos e chiar Iza noastră, la 4-5 luni… Åži tot ea e cea care înoată azi, cu ochelarii ei roz aÅŸezaÅ£i bine peste ochiÅŸori.

 

Tag-uri:
· · · ·
Categorii:
Ilona · Iza · Victor

Comentarii

  • Fii mandra de copiii tai si daruieste-le tot ce poti. Asa cum te banuiesc a fi, sunt sigura ca nu vor fi copii rasfatati.

    Ada 6 decembrie 2012 9:37 Răspunde
    • Ada, nu, nu vor fi rasfatati, sunt cuminti si harnici. Doar sa fie cu folos eforturile noastre, sa-i faca nu doar mai musculosi, ci si mai fericiti… Te imbratisez si iti multumesc ca ma citesti si imi esti aproape.

      Alice Nastase Buciuta 7 decembrie 2012 17:13 Răspunde
  • Alice, Ehehei, ce pestisori frumosi ai!
    Grozav ca reusesti, in ciuda tuturor alergaturilor de fiecare zi sa faci si pentru copiii tai cat mai mult, astfel incat sa creasca frumos, armonios, constienti ca tot ce ar fi putut sa le placa chiar le place, chiar fac. Cu siguranta atunci cand ai doar un copil orice efort pentru ca el sa beneficieze de lucruri care il duc spre o crestere cat mai armonioasa este mai usor si mai la indemana. Atunci insa cand numarul acestora se multiplica efortul este considerabil. Sigur insa ca merita si cu certitudine satisfactiile tale ca parinte atunci cand privesti nu numai performatele copiilor dar si bucuria din ochii lor sunt recompensa de neegalat pentru toate greutatile intampinate. In fiecare zi, dragii tai copii sa obtina tot mai mari satisfactii in ceea ce fac iar tu, o mama nu numai responsabila dar si nespus de atenta, sa ai bucurii pe care sa apuci sa ni le impartasesti si noua aici.
    Va imbratisez pe toti si va port in ganduri cu mare, mare drag.

    Moi 6 decembrie 2012 9:42 Răspunde
    • Si noi te imbratisam, nasa draga, cu mare dor!

      Alice Nastase Buciuta 7 decembrie 2012 17:14 Răspunde
  • Imi place de nasa voastra! O femeie deosebita, se vede…ca si tine, Alice! Sa va fie bine!

    Violette 20 ianuarie 2013 16:22 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title