17 decembrie 2008
Cand imi trezesc copiii cu sarutari, cand ii duc in brate pana pe canapeaua din living, ca sa mai fure macar un minut de somn in plus, cand ma reped sa le asez papucii in picioare si sa le pregatesc ce-am eu mai bun de mancare, cand le indes labutele-n sosete, numai dupa ce le-am sarutat talpile cu emotie, cand stau in genunchi sa le-mpletesc sireturile, cand ii duc in brate pana la masina sa nu le fie frig, cand le asez pe bancheta cate-o surpriza, ca sa-i bucur, cand cant cu ei tot drumul Santa Claus is coming to town, ca sa le fac pe plac…
Cand iubitul meu se trezeste din somn si-mi spune sa nu-mi mai fie teama, cand prietenele mele ma tin de mana cand plang, cand colegii mei ma roaga sa merg acasa, fiindca sunt obosita, si ei raman toata noaptea ca sa trimita la timp revista in tipar…
Cand primesc un semn de iubire de la un om pe care nu-l cunosc, cand imi imaginez cum zambesc ochii barbatului meu care-mi priveste poza, cand gandul meu naste nume de alint, cand dragele mele nestiute cauta pentru mine cea mai frumoasa poezie, cand ridic ochii spre icoane si simt ca rugaciunea mea a fost ascultata, cand ma fac mai mult suflet decat trup…
Atunci ma gandesc ca Raiul e aici langa noi. Raiul pe care il daruim copiilor nostri si celor pe care-i iubim. Raiul pe care il construiesc pentru noi oamenii buni, care ne vegheaza cu inima lor.
Minunat spus………
Numai bine iti doresc. Pe curand.
oh, da, cit de departe sint de tot ce scrieti…in ce esecuri zilnice ma zbat ca mama…