Am lipsit cateva zile si cateva nopti. In cea dintai zi, Iza n-a intrebat de noi, ci s-a jucat cu fratiorii ei, Ilona si Victor, care, mai mult nevrand decat vrand, au apucat sa invete sa supravietuiasca si neavand amandoi parintii alaturi. In cea de-a doua zi, insa, Iza a plans si n-a mai vrut sa mearga la gradinita, dar Ilona, cu bunatatea si intelepciunea ei neasemuite, a convins-o sa accepte, totusi, sa-si urmeze programul obisnuit.
Cand ne-am intors acasa, copiii erau deja readaptati la conditiile asteptarii, mai ales ca noi am intarziat, fara sa vrem, o noapte in plus peste cele planificate, si ne asteptau cu bilete de dor lipite pe usa de la intrare (cu guma de mestecat, fiindca nu gasisera alt adeziv mai elegant)…
V-a fost dor de noi? Intrebau in casute desenate de manute pufoase, imbiindu-ne sa bifam cu pixul asezat sub pres… Iar eu am lacrimat de emotie si bucurie ca am ajuns, in sfarsit, acasa, promitandu-mi, probabil neintelept, ca nu am sa mai plec niciodata fara copiii mei, nici macar de dragul unei asemenea fermecatoare intoarceri acasa.
Nu vreau vacante romantice fara copii. Nu imi trebuie. Si nici nu ma pot bucura de ele. Pana cand copiii mei nu vor incepe ei sa vrea sa plece fara mine, am de gand sa-i port cu mine pretutindeni, pe toti trei, chiar daca am doar doua maini si o singura inima. E de ajuns.
Numai femeile care sunt si mame pot intelege ce simti (si nici din acestea chiar toate, toate)! Imi place ideea biletului 🙂 cu itemi cu alegere duala! Copiii tai sunt foarte isteti si foarte iubitori…cand sunt inconjurati de atata dragoste, e normal! De fapt, cred ca si copiii care nu primesc atentie si dragoste explicita duc foarte mult dorul parintilor, insa copiii cu mame sensibile, cu suflet de …jurnalist la revista ‘Tango’:) , de exemplu, stiu sa-si exprime dorul si dragostea intr-un fel mai deosebit – ca acel bilet lipit pe poarta cu chewing gum in loc de guma de lipit afise pe panouri… Si eu cred ca atunci cand copiii nostri vor fi mari (si nu vor mai vrea sa plece undeva cu ‘mami’, ci, dimpotriva, fara ea, doar cu prietenii lor)vom putea sa ne bucuram de vacante sau deplasari/iesiri fara ei; e drept, noi vom fi mai in varsta, dar nu conteaza cand sufletul e tot tanar! Si totusi…cred ca si atunci le vom duce grija… Oare mai putem fi vreodata doar femei dupa ce am devenit mame? Sa reusim sa ne gandim doar la noi si la partenerul nostru de viata, sa uitam complet de copii? Eu stiu raspunsul, dar parca mi-e teama sa-l zic/scriu…
Te imbratisez pe tine, Alice-mama!
Violette, si eu stiu raspunsul. Acelasi, pe care nu am curajul sa il scriu. Probabil ca am uita – cateva ore, cateva clipe – de copii, daca ni s-ar intampla sa ne indragostim de altcineva, altcumva, intr-o iubire nedorita, furata, dureroasa… Dar nici atunci. Sau poate ca nici asta nu trebuia sa am curaj sa scriu:)
Cand o sa fim babute – si vom avea copiii plecati in vacante – sa ne intalnim sa stam si noi in tihna la taclale si sa ne marturisim cum si daca am reusit sa uitam vreodata sa fim mame… Te imbratisez si eu pe tine, Violette!
Cand o sa fim babute,sa suntem noi, mame care uneori nu au curaj sa scrie sau sa graiasca.Va pupa dulce o alta-mama!
jana, o sa te invitam si pe tine la intalnirea de babute! Dar ar fi mai frumos si mai curand:)
Pup si eu! 🙂
…
[nu mai e nevoie de cuvinte, (ne-)am inteles…cu certitudine ai mai mult curaj decat mine… 🙂 ]
[Cand iubitul meu, actual sot, era departe de mine, ne mai scriam sms-uri romantice, iar punctele de suspensie trimise de el catre mine ca raspuns la ce-i scrisesem insemnau ca a inteles perfect, ca simtim absolut la fel, ca nu-si mai au rost cuvintele sau ca a ramas mut in fatza adevarurilor exprimate de mine -continut, dar si forma.]
Emoticon ‘big hug’,’smile’ si ‘kiss’ for you, Alice!
Nu-mi place zambetul care apare aici ca emoticon, e gura prea larga, eu vreau sa-mi afiseze DOAR UN ZAMBET TIMID, CU (SUB)INTELESURI DE DRAG! N-o sa-l mai folosesc!