E o poza complet netrucata, facuta iarna trecuta. Veniseram acasa si ne apucaseram sa bem un pahar de vin, ca sa ne incalzim dupa o zi plina de frisoane si temeri. Iar Paul, incantat de zambetul meu inseninat de intoarcerea acasa, se hotarase sa imi faca o fotografie, doua, trei… Ii suradeam lui, in timp ce Iza s-a repezit sa vada si ea cum e licoarea aceea care ne-a facut sa ne reamintim ce bine e sa fim impreuna, in caminul nostru.
Nu, n-a apucat sa bea. Am oprit-o la timp:)
Categorii:
Iza
Toti, absolut toti copiii sunt curiosi.Daca mami si tati beau ceva si sunt veseli,doresc si ei sa vada ce le provoaca aceasta stare.Copiii imita din dorinta de a a ne arata ca sunt la fel ca noi cei mari.Si daca reusea sa guste putin nu era sfarsitul lumii,nu te speria de acest gest.L-am trait si eu ca multe alte mamici din aceast lume.
Curiozitatea naiva a copilarie este atat de sincera si de nevinovata incat uneori am da orice ca adulti sa o retraim macar putin. Foarte tare fotografia! Felicitari pentru prezenta de spirit! In ambele cazuri. 🙂