Am povestit mai demult cum Victor, pe cand era doar un copil de gradinita, s-a uimit de culorile rochiilor mele si de fosnetul lor, cuprinzandu-le farmecul intr-o singura exclamatie: ce frumoasa esti tu, cu rochiile tale!
Nu stiu daca de la mine a mostenit Iza pasiunea pentru rochii – eu, intre timp, am renuntat ingrijorator de mult la culori si la cochetarie -, dar nu o putem convinge sa imbrace nimic altceva decat rochii elegante, matasoase, potrivite cu balurile elegante, nu cu plimbarile noastre pe coclauri.
La Brasov, ploaia ne-a prins in Piata Sfatului, asa ca ne-am repezit cu totii sa luam jachetele din portbagaj, fie ca se potriveau, fie nu, cu tinutele vaporoase. Iza a acceptat cu greu sa umbreasca splendoarea rochiei sale mov cu volane, dar, pana la urma, racoarea de afara a fost un argument ce ne-a constrans la fapte anti-fashioniste.